Tutun de casa

In sfarsit azi am plantat rasadurile de tutun, surpriza de care va tot zic si pun pariu ca n-aveti in curte asa ceva.Nu e gluma, e pe bune !Rasadurile mi le-a adus domnul Luca, colegul meu, cu care mai schimb cand si cand impresii despre gradinarit . ( Domnul Luca are si gaini din acelea de rasa: Brahma,Cochinchina, motata japoneza si altele, frumoase foc, am vazut pozele). Ii spuneam, domnu’ Luca, am legume, fructe naturale, organice, imi fac singura conservele pentru iarna, fara conservanti, gemurile si dulceturile fara gelfix si alte ciudatenii, in curand o sa am gaini, painea mi-o fac singura, borsul la fel, mi-ar placea sa-mi cultiv si tutunul. Drept care el, peste cateva zile, mi-a adus cateva frunze de tutun, uscate si rasucite frumos, cultivate in zona Ghimpati, spre Alexandria. Peste alte cateva zile, mai precis luni, mi-a adus si rasadurile. Doamna, zice, v-am adus Pall Mall  “verde”.Si o sa ma vedeti la toamna cum imi rasucesc singura tigarile si cum scuip tutunul ramas intre dinti, ha,ha! Cred ca o sa-mi iau si pipa! Ce, n-ati mai vazut o femeie fumand pipa? O sa ma vedeti pe mine! Sa nu radeti, pentru ca eu sunt cat se poate de serioasa! Daca nu reusesc sa ma las de fumat, desi incerc asta de vreo douazeci de ani, zi de zi, macar nu mai fumez toate porcariile, adica toate chimicalele.E nicotina si mai ce? Nu stiu mai ce, dar oricum e mult mai curat decat ce gasim noi in comert. Bunicii nostri fumau la greu tigari facute de ei, ori mahoarca si traiau 80 de ani fara cancer la plamani.

O sa ziceti ca sunt impatimita rau! Pai sunt, recunosc, dar macar nu am alte vicii. Stiti cum se spune, suma viciilor este constanta, asa ca prefer sa raman la asta.Si daca tot am viciul asta in sange, sa-l fac mai curat, nu?

Nu stiu prea multe despre tutun, decat ca e originar din America, ca a fost adus in Europa in secolul XVI si ca se mai numeste si “iarba dracului” .Numele de “nicotina” provine de la Jean Nicot, ambasador al Frantei in Portugalia, care in anul 1560 a trimis tutun Caterinei de Medici in scop terapeutic ( asta o stiu de pe Wikipedia, mai putin numele Nicot). Unii zic ca nu nicotina este cea care da dependenta,ci celelalte “ingrediente ” din tigari , adica gudroanele, alcaloizii, cianurile,  foita de tigara, si altele pe care nu le mai stiu.Interesant e faptul ca amerindienii ,recunoscuti ca fiind intelepti, si care fumau pipa pacii in adevarate ceremoniale, il foloseau in scop terapeutic, printre altele. Ce s-o fi intamplat intre timp? Mai stiu ca tutunul este ruda cu floarea atat de draga mie regina noptii ( care in latina se numeste nicotiana alata), cu care si seamana.De la domnul Luca am aflat ca se pun rasadurile in gradina imediat dupa Inaltare si ca creste si in piatra seaca. Si mai stiu ca frunzele se culeg treptat, pe masura ce se matureaza, incepand de jos in sus si ca se usuca la soare. Atat si nimic mai mult. Dar studiez problema , caci sunt direct interesata, asa ca la toamna o sa fiu as in cultivarea tutunului in curtea proprie.

Oricum , nu va sfatuiesc sa fumati, iar daca fumati, incercati sa va lasati, iar daca nu va lasati incercati sa fumati tutun cat mai curat. Fac si eu ca in bancul ala din “Cel mai iubit dintre pamanteni” : da Doamne sa nu ma insor, dar daca ma insor, da Doamne sa nu ma insele,iar daca ma inseala, da Doamne sa nu stiu, iar daca stiu, da Doamne sa nu-mi pese!

Ei, si acum ca am terminat de postat, ia sa-mi aprind eu o tigara…

FUMATUL DAUNEAZA GRAV SANATATII!!!

CITESTE SI: http://gradinavisata.wordpress.com/2010/07/21/tutunul-in-gospodarie/

                       http://gradinavisata.wordpress.com/2010/08/21/recoltam-tutun/

About these ads

About Alexandra

Economista, salariata la stat, pasionata de gradinarit si de sapunarit
This entry was posted in Cat mai natural and tagged , . Bookmark the permalink.

4 Responses to Tutun de casa

  1. victoria says:

    hahaha,eu stau chiar langa Ghimpati,in satul Bila.Daca imi spui ca suntem si vecine…..ne vizitam :)))
    Cat despre tutun,norocul meu ca m-a facut sotul meu sa ma las de fumat,cand l-am cunoscut, cu 12 ani in urma.Si acum ii multumesc.El nu a fumat niciodata.

    • Alexandra says:

      Bravo voua! Eu sunt disperata, nu stiu ce sa mai fac! N-am vointa, asta e!Cred ca o sa mor cu chistocu in gura! Nu, eu stau exact in partea opusa, spre est, dl. Luca are casa pe acolo, cel cu tutunul.

  2. TinaT says:

    WOOOOOOOOOW !
    Alexandra, iar m-ai facut sa intru in butoiul cu melancolie…
    Nu stiu daca frunzele de tutun se usuca la soare ?
    Pe cand eram copil, (c-am fost si io, odata), mergeam la tara la bunica.
    Avea plantatie de tutun si ajutam si noi copiii, mai multi veri, dar si copii din sat,
    ( printre ei si tzigani, pe care i-am iubit enorm ) la culesul frunzelor. Asta cam era treaba baietilor, iar noi fetele, insiram frunzele pe ata.
    Ata era destul de groasa, ca sa tina greutatea frunzelor, verzi la inceput, iar acul, ce sa zic, era special, putin indoit la varf si destul de mare.
    Faceam niste salbe de 5-6 m. pe care le punea apoi, intinse sub sopron, nicidecum la soare si cum sopronul nu era suficient, la streasina casei, atarnau de asemenea salbele cu tutun.
    Seara, cand terminam treaba, ne asezam toti in jurul unei mese rotunde din batatura.
    Masa era joasa, iar jur imprejur erau chitucii de lemn, pe care ne asezam.
    In mijlocul mesei, era o gaura, destul de mare, in care bunica punea ceaunul cu colarezi.
    Fiecare copil avea o lingura de lemn si la comanda ( din ziua de azi ) *tabarati*, incepeau sa manance.
    Curios este ca pe mine, bunica m-a tratat intotdeauna, altfel. Eram singura care manca din strachina.
    Si parca-mi parea rau ca nu mananc cu ei din ceaun…
    Si nu se imbolnaveau si nu aveau nici o problema ca mancau la cachiluc.
    In fine, stii ce sunt colarezii ?
    Bunica, punea faina intr-o copaie de lemn (astea erau vasele pe atunci), adauga apa si sare si facea un aluat nedospit. Apoi, freca intre maini, o bucata din aluat, in asa fel ca curgeau mici bucatele crete, care in ziua de azi, s-ar numi *paste*.
    Fierbea acesti colarezi in lapte si punea zahar.
    Sa-ti spun ce era la gura noastra ????????????
    Apoi se lasa cu cantat…fratele meu, canta la muzicuta… cu povesti, cu poezii, eu spuneam cele mai frumoase poezii, n-a c-am zis-o, (fara sa ma laud),cu diferite jocuri cu pedepse…

    “Astazi chiar de m-as întoarce
    A-ntelege n-o mai pot…
    Unde esti, copilarie,
    Cu padurea ta cu tot?”

    M-ai facut sa plang, (adica nu tu, iarta-ma), acum cand, s-a implinit un an de cand si fratele meu, a plecat putin…
    Nu mai am cu cine sa cant, nu mai am cu cine sa povestesc despre toate astea traite atat de frumos, ODATA.
    Dar, ti le-am spus tie, aici si mi-a facut placere.

    Tina,
    cu drag

    • Alexandra says:

      Draga Tina, tu macar ai amintiri, ai avut un frate, eu nici macar atata. Nici bunici, nici frati, nici veri, pe tata l-am pierdut la 5 ani, pe mama la 29. Multumeste-i lui Dumnezeu pentru ce ti-a dat si gandeste-te ca altii n-au avut nici parinti, nici copilarie. Cat priveste tutunul, eu insami am vazut, cu multi ani in urma, salbele de tutun de care ziceai insirate pe garduri. Probabil ca difera de la zona la zona.Oricum, aflu eu adevarul si te tin la curent.

Lasă un răspuns

Completeaza detaliile de mai jos sau apasa click pe una din imagini pentru a te loga:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s