Tratamente de iarna la pomii fructiferi

Vremea frumoasa de afara m-a facut sa-mi aduc aminte ca ar cam fi timpul stropirilor de iarna la pomii fructiferi. Mai stiam si eu cate ceva despre cum se fac, cu ce substante, dar am preferat sa preiau date de la specialisti. E mai bine asa decat sa scriu eu din aduceri aminte, ori sa va prezint articolul  de fata, scris cu alte cuvinte, doar ca sa va impresionez cu cultura mea in ale pomiculturii.

Asadar, iata ce am gasit:

Sub denumirea de „tratamente de iarnă“ sau stropiri de iarnă sunt cunoscute acţiunile de combatere chimică a bolilor şi dăunătorilor în timpul repausului vegetativ care se instalează de la căderea frunzelor şi până la pornirea în vegetaţie a mugurilor.

Scopul tratamentelor de iarnă este diminuarea rezervei biologice de agenţi patogeni şi dăunători existenţi în livadă, în vie sau pe arbuşti în timpul repausului vegetativ. Pot fi combătuţi cu succes dăunătorii care iernează în stadiul de ou (inelarul, afidele, acarienii), pe ramuri, în crăpăturile scoarţei sau prezintă colonii pe pom (păduchii ţestoşi). Tratamentele se vor aplica pe pomi cu scoarţa uscată, neacoperită de gheaţă, zăpadă sau chiciură, în zilele cu temperaturi ale aerului mai mari de 0°C.

În livezile de măr şi păr, prin tratamentele de iarnă se pot combate ouăle de acarieni, de afide (păduchii de frunze, cotarii etc.). Pot fi combătuţi şi alţi dăunători existenţi ca larvă: molia frunzelor de măr, fluturele cu abdomenul auriu, molia verde a mugurilor, dar şi dăunători care iernează ca adult în crăpăturile scoarţei (gărgăriţa florilor de măr). Toate tratamentele fac parte dintr-un sistem de luptă integrată, caracteristic fiecărei specii pomicole.

LA MĂR, tratamentele I şi II se aplică de obicei în ianuarie (primul) şi al doilea în februarie sau martie, ambele fiind însoţite de tăierea ramurilor atacate de făinare şi au ca scop combaterea păduchelui de San-José, păianjenilor, ouălor de afide, acarieni, cotari, precum şi distrugerea sporilor de ciuperci fitopatogene.

LA PĂR, în perioada decembrie-martie se fac 1-2 tratamente pentru combaterea afidelor, păianjenilor şi coccidelor.

LA PRUN, primul tratament se aplică iarna, în perioada repausului vegetativ, pentru combaterea afidelor, acarienilor, coccidelor şi a sporilor de ciuperci fitopatogene, de regulă după tăierile de fructificare şi după îndepărtarea ramurilor uscate.

LA PIERSIC, primele două tratamente se aplică iarna, pentru combaterea băşicării frunzelor (Taphrina deformans), în ianuarie-februarie.

LA CAIS, schemele de combatere sunt asemănătoare cu cele de la piersic.

LA CIREŞ şi VIŞIN tratamentul de iarnă se face după tăierile de fructificare şi înainte de dezmugurire, pentru combaterea păduchilor ţestoşi, ouălor de afide, păianjenilor, a sporilor de ciuperci.

Tratamentele chimice din perioada de repaus sau vegetaţie vizează protecţia pomilor împotriva moniliozelor, ciuruirii, băşicării şi deformării frunzelor. Produsele utilizate în mod curent sunt: Tiuram, Carbedazim, Mancozeb, Captan. Atacul de făinare poate fi ţinut sub control prin folosirea produselor pe bază de sulf. Produsele recomandate pentru efectuarea tratamentelor de iarnă sunt următoarele:

OLEOEKALUX – în concentraţie de 1,5% împotriva păduchelui de San-José şi ouălor hibernante de păianjeni (acarieni).

US1 – se foloseşte în concentraţie de 1,5% împotriva păduchelui lânos, ouălor de păianjeni tetranichizi, de păduchi de frunze, cotari, inelar.

POLYBAR 6% sau CARBETOX 37 – 1%. Executarea tratamentelor se efectuează în perioada de repaus vegetativ la temperaturi pozitive (4-6°C) pe vreme uscată.

ZEAMA SULFOCALCICĂ are ca substanţă activă sulful şi este utilizată în combaterea făinărilor şi a altor boli.

ZEAMA BORDELEZĂ sau zeama cuprocalcică are ca substanţă activă cuprul şi controlează eficient mana şi alte boli, ca bacterioze şi micoze. Locul unde se prepară soluţiile (zemuri de stropit) va fi împrejmuit cu sârmă pentru a evita pătrunderea animalelor, iar pentru a împiedica scurgerea lichidelor va fi delimitat cu un şanţ adânc de 20-25 cm. În timpul iernii se recomandă o îmbăiere perfectă a pomilor, începând de la vârful coroanei şi se continuă cu trunchiul, de sus în jos.

La scoaterea din recipienţi a pesticidelor trebuie avute în vedere următoarele:

• turnarea directă în găleţi sau sifonarea cu amorsare mecanică.
• resturile de soluţii, suspensii, spălături rezultate din curăţirea instrumentelor de măsură şi a pompelor vor fi îngropate departe de surse de apă, depozite de furaje sau cursuri de apă.

Ing. Georgeta CEPOIU
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.23, 1-15 DECEMBRIE 2008