Perouges

In mai 2009 eram in Lyon cu treaba si mai aveam o zi libera la dispozitie. Mai fusesem de doua ori in Lyon ,deci orasul imi era oarecum familiar, vazusem deja cam toate obiectivele turistice si chiar nu vedeam cum mi-as fi putut omora timpul o zi intreaga. asa ca am intrebat receptionera de la hotel ce as putea sa vad in imprejurimile orasului.. Ea mi-a recomandat cu caldura orasul  Perouges,asezare medievala, situata la 30 de minute de mers cu trenul.Perfect! Am luat trenul si am ajuns in Perouges . Arata ca o comuna mai rasarita, nu vedeam unde putea fi aerul medieval.La oficiul de turism din centru am aflat insa ca orasul medieval se afla la ceva distanta de orasul nou, ca ne trebuia o harta, pe care ne-au dat-o ei gratis si am pornit. Drumul a fost pentru mine, care sunt fumatoare, destul de greu, pentru ca a trebuit sa urcam niste coline si apoi altele, sa ocolim un lac si iar sa urcam.Zona e frumoasa, dar nu spectaculoasa din punct de vedere al peisajului, sunt si pe la noi o gramada asemanatoare, diferenta o face insa cum sunt acolo ingrijite fanetele, drumurile, chiar potecile, lacul, care era curat-curat si in general mai tot.

Pasind pe strazile din Perouges ai strania senzatie ca te intorci in timp. Oraselul este intr-o proportie foarte mare locuit.Desi casele au sute de ani, ele sunt locuibile si intretinute cum trebuie.Cred ca strazile pastreaza pavajul original de acum 500 de ani, adica granit solid. Poate ar trebui ca si edilii nostri sa pune pietre pe strazile din orase,asa macar nu se mai fac gropane si nu mai trebuie sa re-re -re-refaca asfaltul in fiecare sezon.Da, o sa ma intrebati, dar cum mai castiga atunci firmele care asfalteaza? Corect.

Perouge are un aer strict autentic,nimic din viata moderna nu ii tulbura aspectul medieval, cu exceptia catorva autoturisme si binenteles a turistilor cu aparatele foto si video dupa ei.Casele sunt tot din piatra, asta e si explicatia pentru care sunt perfect conservate.Nu vezi reclame, vitrine,suveniruri atarnate peste tot, desi e oras turistic.Cu toate ca pare un oras -fantoma ,scos parca din capsula timpului, se pare ca majoritatea caselor sunt locuite.Nu mai stiu exact unde am auzit, dar locuitorii din asemenea asezari sunt incurajati de stat sa locuiasca acolo prin diverse facilitati gen reduceri de impozite ori subventii la utilitati. Si asta doar pentru a mentine un orasel medieval, care in lipsa locuitorilor s-ar deteriora.Asta inseamna pastrarea patrimoniului cultural,grija pentru ce este istorie,cultura, traditie.

Vorbeam cu un francez care si el vizita Perouges pentru prima data si spunea ca el nu are nevoie sa-si petreaca concediul in strainatate, ca tara lui are de toate, mare, munte, rauri, manastiri, podgorii, paduri, arta, traditie.E adevarat, dintre toti europenii, francezii ies cel mai putin din tara in concediu, spre deosebire de nemti ,care ies cel mai mult.Cum spuneam, casele sunt locuite si e oarecum ciudat sa vezi o casa veche de 500 de ani, cu muscate in ferestre,ori o fantana de piatra transformata in jardiniera in care creste impatiens.De cate ori vad un loc frumos nu pot sa nu compar cu ce avem noi acasa si nu iesim niciodata in avantaj.Si bucuria de a vedea ceva frumos e umbrita ca la noi sunt toate pe dos, ca nu mai exista nici un fel de respect pentru adevaratele valori, ca se ruineaza si ce avem, ca de Brancusi nu mai vorbeste nimeni, ca tinerii nu stiu cine este Enescu,  Tonitza, Eugen Ionescu,Mircea Eliade,ca manastirile din Bucovina supravietuiesc cu greu, ca se strica peisaje superbe cu vile si conace de prost gust, ca se polueaza apele  si solul.Deja m-am ambalat, trageti-ma de maneca, vorbeam despre Perouges.

Perouges este superb. Autenticitatea orasului a facut sa fie locul unde s-au turnat filme celebre precum Fanfan la Tulipe cu Gerard Philippe ori Cei trei muschetari cu Michael York (Cei mai „maturi” stiu cine sunt acestia).Locul e plin de baruri, bistrouri, restaurante. Mancarea, ca peste tot in Franta este ireprosabila.Chiar, mancarea! Este unul din motivele pentru care iubesc Franta, desi nu sunt o gurmanda. Totusi , daca stai mai mult timp in Franta, oricat de indiferenta iti e mancarea, gatitul, cand vii acasa nu se poate sa nu capeti un pic de interes pentru arta culinara.Imi place mult Franta. Daca ar fi sa aleg un loc in care sa traiesc, Franta ar fi de departe pe primul loc.Iar Perouges este , cum sa spun, exemplificarea grijii acordate culturii nationale.Se poate ca acest oras sa faca parte din patrimoniu national, numai ca acolo acest lucru inseamna ceva.Au ales calea sa intretina acest loc fara sa aloce bani de la buget decat probabil intr-o mica masura. E ca si cum la noi ar popula cu tarani batrani, eventual ramasi fara case la inundatii, Muzeul Satului. I-ai vedea si la lucru, ar creste si ceva animale, ar toarce, ar tese, va imaginati?Dar nu, la noi administratorul Muzeului Satului il transforma in bordel clandestin. Ca asa suntem noi, intreprinzatori.

Daca aveti vreodata drum prin regiunea Lyon, nu ratati Perouges.Pasind pe strazile din Perouges, uiti pentru catva timp in ce secol esti, ca lucrezi intr-o multinationala, ca timpul liber devine tot mai putin,ca ne umplem de e-uri, care atunci nu se inventasera, ca sa nu cumva sa uitam sa ne verificam e-mailurile, poate Doamne-fereste e vreo problema la serviciu.Cioran spunea ca munca tampeste.Sunt si eu de acord, munca tampeste, pentru ca tot muncim, de dimineata pana seara si abia avem timp sa mai ne gandim si la noi altfel decat ce mai mancam, sa-mi platesc ratele, sa vina ziua de leafa, sa iau adidasi la copii,etc. Abia gasim timp sa citim o carte, sa vedem un film, sa facem planuri de viitor, sa meditam pur si simplu la viata noastra,sa facem ce ne place cu adevarat. Cati dintre noi au sansa sa faca munca ce le place, adica munca sa coincida cu vocatia lor ,cum sunt artistii, ori cei cu pasiune pentru o profesie? Foarte putini. Eu sunt economist si nu-mi place.Imi place insa sa scriu pentru acest blog, uite-asa! Ma chinui din rasputeri sa nu ma tampesc si nu stiu daca reusesc.Oricum, fiu-meu, care este artist, ma anunta de cate ori o iau pe aratura cu tampenia si ma face sa revin asupra lucrurilor cu adevarat importante in viata.Si hotarat lucru, pentru mine munca nu este cel mai important lucru in viata!

Trebuia sa vorbesc aici despre un orasel medieval, frumos si inedit si uite unde am ajuns, la Cioran!! Frumos, Alexandra, n-am ce zice! Probabil ca maine o sa incep sa vorbesc despre castraveti si o sa ajung la Paul Goma!!

Perouges e un loc linistitor;acolo nu mi-au trecut prin cap gandurile de acum, poate doar asa fugitiv, gen, si noi am putea avea, daca am vrea…In Perouges visezi la vremuri apuse, cand viata era simpla si usor de inteles si aproape ca-ti doresti sa fi trait in vremurile acelea.In Perouges ti dai seama ca viata trece si ca dupa noi nu ramane decat ceea ce merita sa ramana.

Eh, tristeti de dupa-amiezi ploioase, vorba lui Toparceanu.Caci e duminica, e dupa-amiaza si ploua mocaneste de azi dimineata.

 Ca sa vedeti cat e de pitoresc Perouges, am postat cateva poze.

Va doresc o saptamana buna de tot!

Alexandra

Anunțuri

Despre Alexandra

Economista, salariata la stat, pasionata de gradinarit si de sapunarit
Acest articol a fost publicat în Calator prin lume și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

6 răspunsuri la Perouges

  1. doina zice:

    Minunat ! asa este… simti ca te intorci in timp… atmosfera te indeamna la visare.
    Arhitectura veche imi da un sentiment de bogatie cu referire la timp istoric .Sunt fericita ca pt sa-mi clatesc privirea cu asemenea imagini !

  2. Alexandra zice:

    Te mai astept!Mai am inca multe de povestit din peregrinarile mele prin lume.Caut sa gasesc locuri mai putin umblate, dar cu atat mai deosebite, cum este acest Perouges.

  3. Dragos zice:

    Am fost la Perouges anul trecut in august. Aceleasi impresii extraordinare, acelasi gust amar legat de realitatile de la noi ! Am facut multe poze, in parte la aceleasi locuri (nici nu ai altundeva, cat de mica este cetatea), basca am incropit un mic filmulet documentar din pozele si clipurile realizate. A iesit ceva gen Drumuri europene – A.Buhoiu de la TVR (daca mai tine minte cineva ). Filmuletul mai este si acum pus pe site-ul „Ziarul de Iasi”, la capitolul Jurnal de calatorie.
    Ma bucur ca mai sunt si alti romani care au vazut aceste locuri.

    • Alexandra zice:

      Cum sa nu tinem minte „Drumuri europene” ori „Spectacolul lumii” facut de Ioan Grigorescu? Profesionisti!Perouges este deosebit, intr-adevar! Chestia este ca nu oricine il vede il si apreciaza, stii bine! Am fost si la Praga si m-am intalnit cu un fost coleg de facultate, venise cu nevasta-sa de Craciun. Ea nu spunea decat: ce ieftin e la Mall, ce magazine frumoase, ce suveniruri misto, etc si amandoi erau dezamagiti de aspectul orasului, care era ” vechi si fara termopane”. No comment!

  4. Constantin zice:

    Imi place tipul asta de asezari,cu atât mai mult cu cât imi place din ce in ce mai putin traiul intr-un oras mare si aglomerat.Sa nu uit,imi plac fotografiile,felicitari.O seara buna!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s