V-am zis ca va innebunesc cu dovleceii… Bine, eu am zuchinni, sunt o doamna, dar tot dovlecei sunt, iar eu tot la tara stau!
Si ca sa nu faca scurta la mana Georgiana solicitand reteta, o pun de-a dreptul, fara alte comentarii. A, ba da, sa nu uit, va rog, fara sugestii si reclamatii, daca aveti voi o reteta mai buna, faceti-o pe aia, asta e a mea si tin la ea!
Care va sa zica: 4 dovlecei normali, 2 oua, 100 g faina,4 catei de usturoi,o ceapa mica, sare, piper, verdeata.
Se curata dovleceii de coaja, se taie cuburi, nu prea mici si se fierb in apa. Stati pe langa ei ca fierb repede, dupa care se imbiba de apa. Ii scurgeti si ii lasati sa se mai scurga in strecuratoare, pret de sa zicem 20 de minute. Eu nu mai aveam rabdare si mi-era si pofta si foame, asa ca i-am mai flecit cu lingura de lemn sa mai iasa apa din ei.I-am pus intr-un bol si am adaugat: 2 oua intregi, putina ceapa tocata si calita un pic, sare, piper, faina , usturoiul maruntit si verdeata. Ca verdeata am pus: patrunjel, marar, frunze de fenicul si un pic de cimbru ( mie nu-mi place cimbrul dar de data asta bine am facut ca am pus).
Le-am amestecat si le-am si pozat:
Pasta rezultata e cam moale, asa ca o sa puneti chiftelele in tigaie cu lingura de lemn. Ulei sa fie mai multicel, il incingeti inainte, iar focul mai iute, caci altfel chiftelele vor balti in tigaie si se vor umple de ulei. Cand le puneti in tigaie, apasati-le usurel, sa nu faca tugui si fasonati-le putin, sa arate bine. Se rumenesc pe o parte si pe alta, iar de cum le scoateti, le puneti pe un servetel de hartie, sa mai traga din ulei. Merg foarte bine cu rosii.
Da, adevarat, fiecare cu reteta lui. Eu fac altfel. O sa incerc si cum faci tu.
Sa-mi spui si mie daca ti-au placut. Eu as manca de-astea ca sparta!
yumiiiii! N’am facut niciodata, e de musai sa fac! Arata bine tare! Banuiesc ca nu te-ai gandit la mine decat cand ai scris reteta 😀 Saru’mana fatah! O seara placuta’ti doresc!
Pai ia sa faci! Mai stai si in bucatarie, nu mai umbla lelea! Auzi, oale! Macar ti-ai cumparat ceva frumos?
Nimic! ca’n fiecare an is aceleasi chestii si mi’am tot luat… nu mai am loc de atatea vase si vasutze! am fost asa, mai mult de dragul plimbarii si nici n’am putut s’o refuz pe mamuca, ca asa mieroasa m’a rugat s’o insotesc… Daca nu ma duceam, incepea: ” da, ca numai eu tre sa fiu receptiva la toate rugamintile tale, bla bla…” 😀
Lasa, fata, bine ca ai mamica. Eu am ramas fara ea cand aveam 29 de anisori, iar ea doar 53! Sa fii cu ea cat poti tu de mult!
Alexo, imi pare rau… 😦
Un lucru e cert: ca mama e numai una si e singura prietena care-ti vrea binele neconditionat… 🙂
Mare adevar ai spus, surioara!