Si a fost Gary Moore…

Buna dimineata!

De-abia m-am trezit,( noroc ca azi nu lucrez) si  parca eu as fi cantat aseara si as fi batut si in tobe… Dar nu conteaza, seara trecuta  a fost una speciala, din acelea unice in viata! Si nu exagerez .

Gary a fost magistral! A rupt chitara in doua , apoi in patru, pe urma a facut-o la loc, mai frumoasa, ca in poveste si a cantat din nou. Omul e genial, fara niciun dubiu, si ca toate geniile, putin nebun.Eu una n-am mai vazut live un muzician mai patimas dupa muzica lui.Probabil concertul de aseara o sa ma bantuie mult timp de acum incolo,  pana prin octombrie, cand intentionez sa merg la alt ” monstru”,’ la Ozzy.

Dar Gary e cu totul special si nu-ti poti da seama de asta decat in concert.Sa-l vezi cum isi pune sufletul acolo, cum traieste la extrem fiecare nota.

Dupa parerea mea,o spun de cate ori am ocazia, un mare artist, care da lumii intergi atata bucurie, care face fericite mase de oameni, care ne inalta spiritul si ne face , macar pentru scurt timp oamenii cei mai buni si mai prietenosi, oamenii astia ar trebui sa traiasca vesnic. Iar daca nu se poate, atunci in timpul vietii sa fie niste zei, dar nu doar cat au succes, ci toata viata lor.Oamenii astia sunt extrem de rari, iar unul din ei este Gary.Multumin, Gary,sa traiesti vesnic!

In deschidere a fost Vita de vie, dupa parerea mea cea mai buna trupa rock romaneasca la ora actuala. Bravo lor!
Organizarea-impecabila.Publicul,de toate varstele, a cantat toate piesele impreuna cu Gary. Iar la Still got the blues si la bis, care a fost, evident, Parisienne walkways, toata lumea a plans de fericire!!

I remember Paris in ’49.
The Champs Elysee, Saint Michel,
and old Beaujolais wine.
And I recall that you were mine
in those Parisienne days.

Looking back at the photographs.
Those summer days spent outside corner cafes.
Oh, I could write you paragraphs,
about my old Parisienne days.

Doamne ce seara!

Mai tarziu, cand m-oi trezi si eu, incerc sa pun si ceva sonor,am filmat cu telefonul, sa vedem ce a iesit.