Lucrurile stau in felul urmator:
-dezavantaje: 30 Km de centrul orasului, de traversat doua cai ferate+ soseaua de centura,drum prost, o localitate plina de rromi in drum,strada noastra este neasfaltata, nu avem gaze, nici canalizare, curentul se opreste frecvent.
-avantaje: departe de iuresul orasului,inconjurati de paduri, liniste, aer curat, vecini cumsecade,gradina cu flori, legume si pomi fructiferi , iar in zilele foarte senine, dintr-un anumit punct, se vad muntii, .
In balanta atarna mai mult avantajele, deci ramanem la tara.
Misto de tine…esti mai aproape de munte. 🙂
Sunt avantaje si dezavantaje la tara…exact cele pe care le-ai zis si tu. Acum depinde de fiecare ce vrea de la viata sau de ce noroc are.
Acum cinci minute citeam undeva cum ca s-ar fi tiparit cartele de alimente, ca pe vremuri de trista amintire. Nu stiu daca o fi chiar asa, dar oricum, ne asteapta niste vremuri cumplite, asa ca statul la tara ar putea fi un avantaj urias fata de statul la oras, cel putin din punctul de vedere al resurselor alimentare.
E pe asta nu am auzit-o…nici nu ma mai uit nici la stiri. O sa fie rau de tot. Nu ma mai gandesc ca ma apuca groaza.
Am citit-o pe un blog, ca aici informatiile mi se par mai adevarate.Oricum, Dana, toamna asta, conserve la greu, tot ce se poate, pe bune!
Imi place pergola ta si astept s-o vad acoperita de flori.Imi place si solarul dar cel mai mult imi place ca ai curtea si gradina mari,aerisit,soare mult,iar peste 10 ani pomii vor face umbra deasa pe o parte si pe cealalta se vor coace la soare rosiile.Minunat.
Sa fii sanatiasa si sa te bucuri de fiecare clipa.Eu,dupa ce m-am mutat,nu am mai simtit nevoia sa plec ,vara ,in concediu,era o statiune acasa la mine 🙂
Seara frumoasa,Alexandra !
Exact asa zic si eu, peste zece ani, cand vor creste toate, va fi fain de tot. Acum nu prea am umbra, ma urmareste soarele de dimineata pana la apus.Pergola aia a fost facuta cu simt de raspundere pentru glicina si clematite, mi-o si imaginez plina de flori. Dar pana atunci mai e, sa fim sanatosi si sa trecem cu bine prin furtuna asta care s-a abatut asupra noastra, Elisa draga, nu stiu ce am facut noi sa avem o asa soarta. Crede-ma , ma abtin din rasputeri sa nu scriu pe blog tot ce am in cap si caut refugiu printre flori si rosii. Dar ce fac la iarna? O seara buna si tie!
Poate se va face canalizare,si se va asfalta si atunci va fi frumos.Eu ,sincer,nu credeam ca aici la noi,se va face vreodata asa ceva,dar ,de toamna trecuta s-au apucat si acum avem canalizare pt ape menajere,avem trotuare si strazi asfaltate.Ce mai ,e ca la oras.Imi place tare mult la tzara,ca am conditii ca la oras.Referitor la vremurile pe care le traim,e un mare avantaj ca avem gradini.S-au facut masuratori ai pe malul lacului ,langa mine si aerul e la fel ca la Sinaia.Sunt atat de incantata ca am aer curat si peste proaspat.Restul,legumele si fructele mi le produc singura.Chiar sunt o norocoasa si ii multumesc lui Dumnezeu zilnic .
Da, e mare lucru sa traiesti cu picioarele pe pamant,si la propriu si la figurat.
Nu stiu cum e pentru voi, dar pentru copil e f bine c’a scapat de voi! hi! hi!
Nu mai pune si tu sare pe rana…
Locuinta mea de vara, e la tara
Cred ca tot mai bine e acolo „departe de lumea dezlantuita”
Ai propriul tau UNIVERS
Cu flori, cu pomi, cu legume proaspete…
Tutunul, deja ti-a inflorit…hi,hi,
Eu una te invidiez
pup
ps.
am inviat
Plec o saptamana! Sa te gasesc sanatoasa!
La’s ca va fi si canalizare si asfaltare,e bine ca ai un univers al tău cu gradina,vecini cumsecade,aer curat,gradina cu de toate etc.
Si e tare frumos si acum dar peste ani va fi și mai și!
Cum ai „scăpat” de copil???
Asa ziceam si eu… Copilul sta si la oras si la tara, mai mult la oras.N-a vrut sa-si ia permis de conducere, zice ca el e ecologist, merge cu bicicleta si nici nu vrea sa stea ca prostu in trafic. E o idee, sa stii…
Foarte bine,asa as face si eu in locul lui!
Sigur ca e o idee buna!