Cândva, noi românii , eram ca roşia cea mare!
Azi suntem ca cea mica… Doar că mai storcoşită.
Cândva, noi românii , eram ca roşia cea mare!
Azi suntem ca cea mica… Doar că mai storcoşită.
Petronela Tanasa la Pastrarea daliilor pe perioada… | |
lucia la Hrean cu sfecla rosie in otet… | |
lucia la Gradina la mijlocul lui m… | |
Alexandra la Varza murata | |
Maria Aurelia Baron la Varza murata | |
Tony la Sezonul orhideelor | |
Alexandra la Inmultirea trandafirilor prin… | |
Alexandra la Pregatirea trandafirilor pentr… | |
Alexandra la Cafea la ghiveci | |
Corina la Inmultirea trandafirilor prin… |
Candva cand?
Nu ma asteptam ca tocmai tu sa-mi pui o asemenea intrebare, Laura. Ma gandeam sa nu-ti raspund, dar am s-o fac toti\usi, asta doar ca sa vezi la ce ma gandeam cand am scris ce am scris. Ma gandeam la faptul ca Timisoara a fost primul oras electrificat din Europa, ma gandeam ca am avut la un moment dat cea mai moderna Constitutie, tot din Europa, ma gandeam la Paulescu,Victor Babes, Henry Coanda. Apoi la Brancusi, Pallady, Enescu, Ciprian Porumbescu, Cioran, Eliade,Eugen Ionescu. Apoi la Nicolae Titulescu, Iorga,la detinutii de la Poarta Alba, Pitesti si Sighet. Cred ca la asta ma gandeam…
Cand am implinit 41 de ani, intr-o sueta amicala am inceput sa ma tangui, asa, la modul generic, de „beneficiile” varstei (dureri reumatice, kilograme ce se lipesc usor si nu mai vor sa plece, oboseala, uitucenie, riduri, insomnii), ma alintam si eu, deh, ca orice sarbatorita …
La un moment dat maicamea (renumita pt. capacitatea de a-ti taia avantul lamentarilor) mi-a spus zambind subtire : gandeste-te ca nu mai e mult si va veni si ziua in care vei spune „ehe, de-as mai avea eu 45 de ani!”.
La fiecare aniversare imi amintesc de adevarul acesta. Pentru ca e un adevar zguduitor de simplu, pe care am apucat deja sa-l verific pe propria piele.
Nu doar relele se-aduna.Sunt si multe bune.Dar uitam sa le contorizam si sa ne mai bucuram de ele.
Refuz sa cred ca suntem atat de mici si neajutorati, si insignifianti, si urati, si nemenici, si meschini, si lacomi, si prosti si… cum ne place sa ne autoflagelam ca am fi.
Si nu superba si voluptoasa rotunjime a rosiei mari o puneam la indoiala …
Cum zici tu…Un singur lucru vreau sa mai spun: arata-mi un singur om din tara asta, persoana publica, nu mama si tata, indiferent de profesie, care sa merite respectul si admiratia unui popor intreg. Si care sa ramana in istorie ca atare. Atat.
Io am cateva nume dar nu le dau, sa nu starnesc valuri !
Asa, bine faci!
http://www.revista22.ro/articol-8789.html
Da, Mishulake, cu el as’ fi inceput si eu lista, da’ nu mi-am mai riscat norocul 😀
Eu nu l-as compara pe Plesu cu Cioran spre exemplu. Nici pe Dinescu cu Blaga (Lucian). Nici pe Ponta cu Titulescu. Sau pe Sabin Balasa cu Pallady. Dar asta e doar parerea mea. Iar asta e doar un blog.