Nostalgii de toamna

E toamna de-a binelea.

Azi dimineata era o ceata, groasa de-o taiai cu cutitul, semn ca vremea se raceste. Zilele se scurteaza vizibil, noptile se lungesc in consecinta, iar noi, gradinarii , intram intr-o semi-hibernare. Spun semi, pentru ca si iarna mai facem cate ceva: citim, ne documentam, urmarim emisiuni despre gradinarit ( care-or fi alea? ), mai blogarim, ingrijim florile de interior, si in general, traim din amintirea verii care a trecut, dar ne si facem planuri pentru sezonul urmator. Nu-i asa?

Daca pana acum mi-a placut doamna Toamna, de ceva vreme mi-a devenit antipatica.Nu mai sta nici ea mult pe-aici si va face locul unei babe si mai antipatice, Iarna. Prin comparatie cu Iarna, Toamna este o lady, educata si cu bun simt. Zgripturoaica asta de Iarna o sa ma faca binenteles sa regret Toamna. Asa e, niciodata nu suntem multumiti cu ce avem si intotdeauna e loc de mai rau, vorba lui Murphy.Iarna  imi place  in ziua de Craciun si in cea de Anul Nou, dupa aia, ar face bine sa se care de la mine din curte, din oras si in general sa-mi dispara din cale. Din pacate , nu pleaca si pana nu-si face ea toate mendrele, pana prin martie, nu pleaca s-o pici cu ceara!

In gradina, chiar sa vreau sa fac poze, nu se mai poate, pentru ca la ora la care ajung eu acasa e deja noapte. De-aia, sper sa nu va suparati pe mine daca mai bat campii cu poze de aiurea, cu bancuri cunoscute  si retete rasuflate.

O seara buna va doresc!

Alexandra