Castelul Bran

Ne-am gandit ca daca mergem spre Brasov pe varianta Cheia, va fi mai liber decat de DN1, insa probabil ca alte cateva mii de bucuresteni au gandit la fel, caci drumul a fost foarte aglomerat. Noroc cu peisajul de dincolo de Valenii de Munte, care a facut sa ne treaca tot naduful.

La Brasov l-am debarcat pe Mihai, care avea intalnire cu niste prieteni, iar noi am cotit-o spre Bran, unde n-am mai fost de vreo patru ani. La Bran, o mare de oameni, de toate varstele, rasele, culorile, marimile.Incredibil! Acum patru ani, intalneam acolo doar cateva perechi razlete si unu-doi americani super ignoranti care il cautau la Bran pe Dracula!!Acum insa ziceai ca esti pe plaja la Mamaia intr-o frumoasa zi de sambata de august! Multi, multi! E bine, inseamna ca oamenii se plimba, ies din case, fac si altceva decat sa se uite la televizor pe Taraf TV. Si apropo, culmea, n-am auzit manele! Deloc!

Intrarea in Castel este precedata de un targ cu de toate, de la masti de groaza, suveniruri super-kichoase, pana la branzeturi, slanina, carnati, blanite de oaie, pulovere de lana,antichitati de tot felul. Dragut.

Ca o chestie noua, se practica un sport extrem, nu stiu cum ii zice, constand in zborul cu un fel de tricicleta, trasa de o parapanta. Se pleca de langa Cetatea Rasnovului si se zbura chiar deasupra Castelului. Doar ca trebuia sa faci rezervare cu o zi inainte, iar noi n-aveam timp. Data viitoare sigur ma dau si eu cu jmecheria aia!

Cum ziceam, lume multa. Fata de data trecuta, am fost placut surprinsa, ca de data asta, in castel, la incaperile principale se afla cate un ghid care dadea scurte explicatii celor care treceam pe acolo si ne si indrumau pasii spre mai departe. Asta pe langa ghizii interpreti care bantuiau peste tot cu grupuri-grupulete de straini. Pe  straini, care  erau in numar mai mare decat romanii , nu-i auzeai decat Dracula, Dracula… Lasa, ca si capitala Romaniei e la Budapesta!!

Ba inca la iesire am vazut niste asiatici, cred ca erau japonezi, ca prea faceau poze in draci, care erau asa de dezamagiti, incat  le cazusera fetzele de tot. Probabil ca se asteptasera sa gaseasca la castel sali de tortura, tzepe pline de sange, vampiri ori macar niscaiva lilieci. Cand colo, tzeapa! Un castel ca oricare altul, cu deosebirea  ca este foarte, foarte frumos si  asezat intr-o zona extrem de pitoreasca de pe teritoriul tarii noastre.

Cand am iesit din Castel, foamea ne-a indreptat pasii spre unul din multele restaurante cu specific din zona. Am mancat o pastrama de berbecut bestiala, frageda, suculenta si sarata numa cat trebuie, cu mamaliguta, binenteles si mujdei extra. Vinul casei, un rosu demisec, parfumat s cred ca natural 100%,  a completat felul principal descris mai sus.

Iar la desert am avut prajitura casei, la care inca visez… Nu stiu reteta, dar stiu ingredientele: aluat fraged, urda dulce, stafide, afine, sos de vanilie. Daca are cineva reteta, sa mi-o dea si mie, ca-i platesc!

Ca suvenir mi-am cumparat o bancnota de o suta de lei, din anul1945.

Va invit, de fapt, va rog sa cititi mai multe despre Castelul Bran, aici. Citind si eu ce s-a mai intamplat in ultimii ani cu Castelul Bran, am explicatia la multimea de straini care era acolo, la mobilierul in plus pe care l-am vazut, la curatenia din castel si imprejurimi, la numerosii ghizi si la lipsa manelelor.