Jurnalul unui prefect maghiar aterizat in Oltenia

Primisem si eu pe mail chestia asta si aproape uitasem de ea, cand am descoperit-o astazi pe un blog mai… deocheat, asa, nu va zic numele, dar banuiesc ca blogerii mai vechi il stiu deja. E ala care are ca avatar un nene cu o peruca blonda. V-ati prins?

 

Ziua 1:
Cred ca azi fost zi liber la ei.
Nu venit niciuna din angajat.
Plimbat prin biroul meu lung si lat.
Deschis fiset acte oficial dar plin de o bautur tulbure.
Oare unde tinut la ei dosare?

Ziua 2:
Nu fost ieri zi liber.
Verificat in calendar, fost miercur.
Poate nu lucreaza miercur la ei!
Dar nici azi nu venit!?!
Am vrut dau telefon, dar nu am gasit agenda … Toate sertarele plin cu acel bautur tulbur …

Ziua 10:
Azi fost un secretara care zis ceva care nu inteles la mine si plecat nervos!
Oi, oi! Gustat o pahar din acel bautur tulbur gasit in seif …
Putin acrisor…

Ziua 20:
Aici nimeni nu vorbesc ungureste.
Toti nervos ca nu pricepe la ei.
Oare e politic corect sa invat eu romanesc? Hm, bauturul acela tulbur nu e chiar rea.

Ziua 30:

Descoperit intamplare un caset cu muzica
folcloric si prinde bine sa invat romaneste.
Azi putut spune unei director apa-canal-investiti i europene:
“Dunare daca n-aveam / Jiul , Dunare-l faceam la noi!”
Simpatica baiat. Am baut cu el, putin, din acel bautur tulbur exceptional …

Ziua 100:
La ce dracu sa muncesti in fiecare zi?
Ma dadui lovit si drojdii niste zaibar cu nea Stelica, subprefectul.

Ziua 200:
Fatal, treaba merge unsa.
Fura toti in prefectura.
Puseram un CD cu Maria Dragomiroiu si ne facuram muci.
Il trimisei pe Stelica la Segarcea, dupa doua vedre de molan, sa nu ramanem pe uscat.

Ziua 300:
Nenica, astia din UDMR chiar ma enerveaza. Ma sunara de la partid, sa ma intrebe cum stau cu nu-s-ce investitie.
O sa-l sun pe Stelica, cand s-o-ntoarce cu cisterna de la Panciu.

Ziua 350:
Mimisor, secretara zise ca ma tot cauta unii din UDMR.
O pusei sa le zica ca-s intr-o sedinta. Sanchi, batu Craiova acasa si ne facuram pulbere .
. Ce treaba au ungurii cu Mehedintiul?

Anunțuri

Despre Alexandra

Economista, salariata la stat, pasionata de gradinarit si de sapunarit
Acest articol a fost publicat în Zambete. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la Jurnalul unui prefect maghiar aterizat in Oltenia

  1. Georgiana zice:

    Aşexo, m-am obişnuit să intru sâmbăta la tine pe blog să văd ce bunătăţi ai mai gătit…

    • Alexandra zice:

      Bate vantul in frigiderul meu. Uite acusica ma apuc de gatit, desi n-am niciun chef. Daca-mi iese, te invit la masa, daca nu, mancam branza cu ceapa. Ce sa fac, am fost la un curs obligatoriu, am venit azi-noapte.O duminica frumoasa, Geo! Te pup! ( Imi place noul gravatar!)

  2. Georgiana zice:

    Alexo, scuze! Ş ul e lână L pe statură 😛

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s