Laura, un alt om bun si pe care ma bucur din suflet ca-l cunosc si indraznesc sa spun ca mi-e si prieten, chiar daca doar virtual, deocamdata, vine in seara asta cu o fapta buna, alaturandu-se Victoriei. Sa traiesti, Laura, esti o minunata, sa fii sanatoasa si tu si intreaga familie. Multumesc din suflet!
Tocmai faceam talente, si ma rusinam ca o fata mare…am apasat pe nu-sh ce…si s-a s-a dus comentariul si rusinea 😀 asa ca o mai iau odata de la capat:
Eu donez.in fiecare luna. nu ma laud nici eu. de fapt ma jenez, ca suma e mica: mi-am propus un minim de 100 lei si marturisesc ca de putine ori am reusit sa dau mai mult.sper mereu ca sunt unul dintre multi altii, ca putin cate putin se aduna mai mult.
chiar nu am orgoliul binefacatorului. gestul meu e minim.de regula e vorba de oameni bolnavi: copii, mame, tati, soti, frati… oameni in nevoie, mai in fiecare luna altul.virez banii on line, dupa care mai dau cate o raita, sa vad ce face fiecare. de la unii vin vesti grozave, operatia a reuzit, tratamentul da roade, sunt sperante de viata normala. altii nu mai zic nimic si parca mi-e si frica sa mai aflu ceva.iar alteori intru zambind pe un blog asteptand vesti de intorcere victorioasa catre casa si mi-e dat sa citesc tamp de 100 de ori ca „pseudomonas-ul a invins” pana cand inteleg ce vrea sa zica… si doare a-dracu’, da’ pana la urma imi zic ca macar omul a luptat si pt.ultima sansa, c-a pierit in lupta, nu invins de sistem.
Mi-e greu sa mai fac alte comentarii, va rog sa ma credeti ca mi se pune un nod fix in gat si simt cum imi dau lacrimile. Laura, m-ai inmuiat de tot! Respectele mele cele mai adanci!
Gradina visata 
Ale, eu sunt chiar caramida de la talpa piramidei.Cum ziceam, efortul meu e minim,renunt in beneficiul altora la o suma modica. Sunt altii care fac mult mai mult, in mod special ma impresioneaza tinerii care n-au bani, n-au lucruri de dat, in schimb pun la bataie timpul si munca lor.
In plus, in momentul de fata e mult mai usor sa faci fapte bune.S-a inventat internet banking-ul! Nu mai trebuie nici macar sa faci un drum pana la banca, sau pana la posta, stai comod acasa si intre o plata la furnizorul de apa si cel de internet mai intercalezi si una pe care scrii donatie.(Ei, mai sunt si zile din alea in care ai intercala, da n-ai cu ce.)
😀 Nu-i chiar usor nici sa te lauzi, nu pot scapa de senzatia de jena ca povestesc despre mine astfel de lucruri, e ca si cum as anula cate-o bucatica din adevarul gestului meu. O fac pana la urma pt. a sublinia ideea ca se poate, ca nu trebuie sa fii nabab ca sa dai o mana de ajutor.
Laura, chiar si gandul catre cei napastuiti e ceva, faptul ce nu sunt uitati, ca se constientizeaza existenta si soarta lor, insemna ceva. Si eu zilele astea incerc sa fac ceva, nu cine stie ce, dar incerc. Sunt oameni care nu-si mai pot asigura singuri traiul de zi cu zi, sunt fie bolnavi, fie batrani, ei trebuie ajutati. Sa nu mai vorbim de copiii fara parinti, ori cu parinti saraci carora le ajung banii doar pentru mancare, dar nu si pentru hainute, carti, rechizite. E trist cand te gandesti ca unii stau in palate iar altii n-au ce manca ( si carora li se ia si putinul pe care-l au!)
Eu am invatat din ceea ce a scris Alexandra,desi si mie imi era jena sa scriu despre ceea ce am facut,mai ales ca nu am cum sa ajut cu bani,ca trebuie sa spunem si altora despre ceea ce facem ca asa poate mobilizam mai multa lume si vor fi mai multi oameni care vor primi cadouri sau bani,macar luna asta,cand fiecare cheltuie mai mult.
Laura, un OM dintr-o bucata. Ma bucur ca te-am cunoscut, chiar asa virtual. Spiritul acesta civic e ceea ce ne lipseste, mi-aduc aminte si de lupta ta cu gunoaiele. Felicitari si respect pentru ceea ce faci!