22 Decembrie 1989

Se implinesc zilele astea 21 de ani de la evenimentele din decembrie 1989.

Pe vremea aceea lucram ca revizor de gestiune la Centrul de Librarii Bucuresti, fiind si studenta la seral la ASE. Eu si Tatiana eram cele mai tinere din compartimentul revizori  si as spune si cele mai constiincioase, pentru ca pe data de 22 decembrie dimineata, doar eu, ea si seful serviciului, domnul Serban , eram la birou sa semnam condica. Ne ajunsese la ureche cum ca in mai multe parti ale orasului, dar in special in centru, fusesera sparte cateva librarii si incendiate volumele de Omagii si Congrese, fara insa a se isca vreun incendiu. In cazuri de spargeri, regula era ca imediat sa  se prezinte  la locul faptei o echipa de revizori care sa faca rapid un inventar faptic si sa evalueze pagubele. Cum la birou nu eram decat noi doua, seful s-a dus la libraria Eminescu ( de pe Academiei), iar eu cu micuta Tatiana ( ea era si mai tanara ca mine, avea 19 ani!), in Pasaj la Universitate. Am uitat sa va spun, eram insarcinata in trei luni!

Venind  dinspre Universitate catre Pasaj, nu-mi amintesc sa fi vazut mare lucru, in schimb in Pasaj si mai ales in librarie, lucrurile nu erau deloc in ordine. Geamuri sparte, carti care inca mai fumegau, vitrina rascolita, sertare deschise, toate astea parca le vad si acum in fata ochilor. Pe jos se mai vedeau inca urme de sange. Lumea vorbea ca murisera oameni noaptea trecuta acolo, dar noi, cu inconstienta tineretii am dat sa ne apucam de treaba. Librareasa venise si ea si mi-aduc aminte ca tremura ca varga biata de ea. Problema era ca nefiind geamuri la vitrina, noi degeaba inventariam marfa din librarie, ca n-aveam cum s-o protejam de hoti, asa ca le-am lasat pe Tatiana si pe librareasa inauntru si am plecat sa-l anunt pe sefu’ ca ne trebuie un geamgiu. Cand am iesit afara, am vazut o multime de oameni care se indrepta catre Palat, strigand in gura mare ca pica ceausescu. Am facut imediat stanga-mprejur, m-am intors la librarie si le-am luat pe sus pe cele doua:

-Hai si noi ca cica l-au arestat pe Ceausescu!

Am stat in piata din fata palatului ( nici nu stiu cum se numeste acum), pana cand a plecat elicopterul cu cei doi ceausesti.Nu mai stiu ce ganduri mi-au trecut atunci prin minte, cred ca nu mare lucru, doar atat, ca am putea scapa de ceausescu. Era suficient la vremea aia. Ceea ce a urmat insa mi-a ramas adanc intiparit in memorie si anume fericirea generala care era pe strazile Bucurestiului. Nicicand n-am vazut oameni mai fericiti si nici nu cred ca am sa mai vad vreodata.  Fericiti este cuvantul cel mai potrivit! Oameni in toata firea plangeau razand, radeau cu lacrimi curgandu-le siroaie, se imbratisau , desi nu se cunosteau, isi faceau cruce si se uitau la cer, parca multumind cuiva acolo sus, ca ne-a scapat de pacostea vietii noastre! Toti soferii claxonau. Nu stiu de unde, dar tot atunci au aparut ca prin minune primele steaguri tricolore cu stema decupata. Imi trec prin fata ochilor franturi de imagini, strazile pline de oameni, strigatele de bucurie! Doamne, cat eram de fericiti! Cate sperante aveam!

Anunțuri

Despre Alexandra

Economista, salariata la stat, pasionata de gradinarit si de sapunarit
Acest articol a fost publicat în Aniversari și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la 22 Decembrie 1989

  1. danamel zice:

    Buna seara,tuturor!
    Acele zile nu pot fi uitate usor! Plecam in acea seara spre P.Neamt unde ma astepta viitorul meu sot. Iasul copilariei mele era in fierbere. In drum spre autogara se opreau tramvaiele, se legitimau trecatorii, la radio mi se parea ca Ion Caramitru interpreteaza cu deosebita sensibilitate un rol , care avea o replica ce se repeta mereu :’dictatorul a cazut!’. Nu intelegeam ce se intampla pana am ajuns la destinatie. Cristi a pazit, impreuna cu alti vecini, castelul de apa de langa casele lor…se auzise ca va fi otravita apa, cumnatul meu avea copiii mici, au fugit intrun suflet, sa nu apuce fetele sa bea apa de la robinet…Spre dimineata ce urma, cand oamenii de paza in cele din urma adormeau, se auzeau arme descarcate in padurea din spatele caselor lor…A fost de cosmar acea noapte !

  2. daniela melinte zice:

    Aaaaaaaaa, suntem bine in cele din urma. Viata nu este totdeuna la superlativ, dar nu ma las, mergem mai departe. Sabina este bine, a incheiat anul scolar cum nu se poate mai bine, cu dansul e ok…
    Va doresc sanatate, chiar daca pare un sablon, dar m-am convins de contrar si va mai urez sa petreceti ultimile zile ale anului inconjurati de prieteni!

    • Alexandra zice:

      Multa sanatate si tie, Daniela, Sabinei, sotului si tuturor celor apropiati. Sa dea Dumnezeu sa avem un an mai bun, ce zic eu, mult mai bun ca cel care tocmai se incheie! Dar sper ca pana de Anul Nou sa ne mai” auzim”.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s