Daca mai stateam o zi in casa, cred ca o luam razna de tot! Nu ca as fi eu cine stie ce zdravana la cap, dar oricum, nu sa-mi vina sa sparg televizorul, ori sa spanzur gainile, cum mi-a venit inca de azi-dimineata! Cinci minute daca as mai fi stat intre peretii de BCA si n-as mai fi raspuns pentru actiunile mele!
Norocul celor din casa ca m-au scos afara, m-au plimbat in Cismigiu, mi-au dat sa pap o lasagna, ca eu si Garfield ce suntem lesinati dupa lasagna. Apoi m-au adus acasica, unde nimeni nu a comentat nimic pentru ca m-am dus direct la calculator sa postez niste poze. Nu grozave, dar avand in vedere ca sunt primele pe anul asta, meritau sa le pun intr-o postare.
Asta-i. Acum sunt linistita, am o lasagna in burtica si monitorul in fata! Ce poate fi mai frumos! Ce sa-ti doresti mai mult?
Gradina visata 
Alexandra, parca mi-ai luat vorbele, vreau sa scriu ca pana aseara la orele douas’patru la noi a fost casa plina, unii veneau, altii erau in curs de-a veni, cand primim un telefon de la antrenorii Sabinei, cica sunt in drum spre noi…Buuuuun! Pe scurt, friptura se terminase, sarmalele asisderea, ce-i vine in cap d.lui Melinte: scoatem din frigider o portie de carne, care mai ieri alerga prin padure, si …tai-o!cu ce, ca era toaca,iar al meu barbat dupa ce eu am incercat mai multe „defrosturi”, asa, a taiat-o cu, tineti-va bine, bomfaierul(nu stiu daca asa sa scrie dar cu asta a executat)!!!A iesit o friptura excelenta daca vreti sa stiti, chiar daca bietul animal a fost chinuit, daca pot sa spun asa, si dupa..congelare.
Asa ca astazi am iesit pe partia de schi, am luat panorama de la manastirea Bisericani si retur acasa. A fost super!
Imi inchipui ! Fa mancare, serveste la masa, spala vase, ia-o apoi de la capat! Viata de sclav, zau asa! De-aia ma apucasera si pe mine pandaliile! La mine, din 46 de Revelioane ( primul nu se pune, ca l-am facut la Polizu, sectia nou-nascuti), cred ca 40 le-am facut acasa. Dar de la anul, gata, nu ma mai prinde pe mine Anul Nou facand cafele! Sa fie clar!!
Idem!
Asa, Daniela, mama!
eu m-am abtinut pana maine cu iesitul din casa. merg la munca!!! ce nasol de mine, asa ca voi lua contactul din plin cu vremea superba de afara. dar parca si prea multa inactivitate imi afecteaza singurul neuron 😀
Mie clar mi l-a afectat, de-aia ai mei m-au scos repede din casa!
Grea viata de gospodina! Si nu vorbesc din auzite 😦 😆
Papi, dar mancare faci, scumpule?
Io-te o mostra si daca mai vrei, intra la „let’s eat”, dar sa ramina intre noi, ca nu voi putea face fata cererilor in casatorie 😉 😆
http://v2valmont.wordpress.com/2010/05/24/hai-sa-facem-o-figura/
Saru mana ! La multi ani! Si io am „venit” la Polizu ! da’ mai devreme oleak ! Deci cum ne numim? Poli(ne)zieni ?! Mersi boku de poze bucurestene, uite-asa mai „petrec” si io p’in amintiri. Si drumu’ ala din poza de dupa Ikea mi-aduce aminte de Balotesti-Moara Vlasiei p’unde-am strabatut un viscol de campie la ceas de seara!!!Toate cele bune in nou’ an !
La multi ani, Mishulake!!
Cei nascuti la Polizu au ceva special, tre sa recunoastem!
Mai sa fie, nici n-ai idee ce aproape ai fost cu localizarea drumului!! Ai facut armata pe acolo sau… altceva?
„Balotesti-Moara Vlasiei p’unde-am strabatut un viscol de campie la ceas de seara!!!” asta a fost drum din dragoste
De dragoste ! Da ! Ceva mai prozaic. Dupa ’90 am gasit / regasit, pura inamplare, fratele patern. Locuieste in zona zisa. E de telenovela.
Mishulakeee! Si eu am o sora paterna, nu stiu nimic de ea de 20 de ani! Unde mai poi ca e nascuta tot pe 30 decembrie, dar la 23 de ani distanta! Alta telenovela! 😀
Vezi care-i unul din avantajele de a sta in bloc si a avea catel? Ai chef sau nu, ai musafiri sau nu, trebuie respectata ora de plimbare a catelului. Si asa iesi de 3 ori pe zi din casa, cobori 4 etaje, faci plimbare 30 de minute, socializezi cu alti proprietari de catei, urci 4 etaje si ai dat jos prajiturile pe care le-ai mancat de Sarbatori. De oras nu mi-e dor, centrul e la 20 de minute in pas de plimbare, de maine tot traseu de oras voi avea, cel putin 5 zile pe saptamana.
Cans stateam la bloc, tanjeam dupa casa. Acum, la casa, mor sa stau in oras, nu tot timpul, doar cateodata ma apuca amocul! Cel mai bine, zic eu, e sa stai in oras in cursul saptamanii, iar in weekend la tara.
Bey, te-ascunzi? Ai vazut ce preparate bonjouriste execut si te-ai dat la fund? Zi ceva sa te-aud! 😆
Stai frate ca tocmai faceam o lasagna, de sa-ti rup fatza!
Da, nu zic ba, ca d-aia n-am facut fodata. P-aia mi-o face bucataru’, ca doar d-aia-l platesc 😉
Si la mine e primasi data, ca bucatarul si-a luat liber azi! 😀
Aha, nu-i rau frumoaso, doar ca eu nu glumeam cu bucatarul 😆
Nici eu 😆 Cu mentiunea ca eu am un ” ajutor” de bucatar!
Aha, deci si voi aveti restaurant! Brici! 😉
Da frate, hai ca te-ai prins!! Eu sunt chef, iar barbatu-meu ajutor de chef! Adica, tu ai carciuma?
Nu circiuma, am sa-ti povestesc mai tirziu. Acum ma-c sa ma cafelesc putin 😉
Hai! Eu ma duc sa vad ce-mi face lasagna!
Cred ca de la tiramisu a fost starea aia de nervozitate.p’en ca tot asa s-a manifestat si la mine.Eu deja facusem prajituri pentru o armata de oameni,dar cum sunt o pofticioasa,am bagat s-un tiramisu,pe care l-am papat aproape tot numai eu,nu mai facusem de multa vreme… Vezi, cit de repede am gasit explicatia,imi merge minte la rece!
Cred si eu ca de la Tiramisu, Maria. La cata cafea are in el, cred si eu. Ca tot veni vorba despre tiramisu, am vazut la Adi hadean pe blog un comentariu de la un tip care zicea ca face tiramisu in care siropul pentru inmuiat piscoturi este jumate cafea, jumate coniac sau whiskey!! Iti imaginezi? Manaci un tiramisu si cazi beat mort!! 😀