Am tot evitat sa postez imagini din Paris, dar pana la urma am ajuns si aici! De ce am evitat? pentru ca mi-e ingrozitor de dor de el, avand in vedere ca ultima data l-am vazut acum trei ani. Si pentru ca mi se pare ca e ca si cand mi-as pune iubitul pe afis, gol, sa-l vada lumea in toata splendoarea lui. De-aia. De cate ori ma uit la poze din Paris ma apuca un dor jalnic, un alean greu de ostoit…Este orasul meu de suflet, acolo ma simt ca acasa, este singurul loc unde cred ca as putea trai linistita, fara dor de Bucuresti.
Pentru mine, Parisul are ceva magic, greu de descris in cuvinte.
Cand am pasit pentru prima data pe strazile lui, am avut un soi de deja vu, totul mi se parea familiar, casele, pravaliile, arhitectura, parcurile, figurile oamenilor, Sena. L-am strabatut cu piciorul ore in sir, pana la epuizare, avida sa-i cunosc cela mai ascunse cotloane.
L-am mirosit si l-am gustat, l-am pipait si l-am iubit , l-am mangaiat si l-am visat! Iubesc Parisul, e tot ce pot spune.
Primele cateva imagini se repeta, nu stiu ce-am facut, ca n-am mai putut s-o dreg. 😀
Dar de Aznavour nu va era dor?
Dar de Mireille Mathieu?
Gradina visata 
Da, Parisul ne dorim sa-l vedem si noi deoarece de doua ori pana acum l-am inlocuit cu alta destinatie: odata i-am cerut Sabinei sa aleaga si a preferat altceva iar anul trecut cand implineam ‘sdeani de la casatorie a intervenit o nunta imparateasca de la care nu am putut lipsi. Poate in primavara asta, prea imi doresc sa-l vizitam…
Daniela, Parisul este cel mai frumos toamna. Dar si primavara merge. Daca ma gandesc bine, e frumos in orice anotimp!
Of, ce amintiri stirnesti! Si eu sunt indragostit de orasul asta pe care l-am strabatut de la un cap la altul in trei rinduri. „Doua marimi egale cu a treia sunt egale intre ele” Regula asta o fi valabila en quoi qui consiste l’amour? 😉 Iata-l si pe Yves Montand
Off, de doua ori off. Eu l-am vazut de sase ori, dar daca as putea, acum as pleca intr-acolo!
Si un Joe Dassin!
Scuze, abia acum am intrat dar vad ca te-ai descurcat cu slideshow-ul. Fotografiile sunt superbe, m-am plimbat si eu acum cu gandul prin Paris. Multumesc!
Constantin, poti sa asculti si muzica, simultan! 😀
hmmm, parisul nu l-am mirosi inca. cine stie poate candva? luati si de la mine…mai putin paris, dar tot a franta suna 😉
maaa, eu acum am vazut ca id-ul tau are doi R si asteptam ca fraiera…
Asta e un fel de a rasuci cutitul in rana.
OK,ok,ok, Alexandra !!!
Pesemne am imbatranit, pentru ca am cam luat frica avioanelor…IARNA.
In fine,
acum am o problema cu Mireille…
Mai isi schimba omu’ coafura, mai isi schimba omu’ frizeru, stilistu’ sau cum s-o fi numind el…
De 40 de ani are aceeasi coafura
M-am plictisiiiiiiiiiit…ce pot sa fac ?
Uite, am gasit…
Aceasta frantuzoaica din parinti algerieni care face parte din noul val
Sper sa iti placa, iar daca ai intelege si textul…wooow
J’adore cette chanson, *En equilibre*
Despre Paris MON AMOUR, nu vorbesc.
Am gura pecetluita !
Tina, plec la munca, vorbim dupa-amiaza! Pup!
Pingback: Chemarea naturii – Silavaracald
Parizianco, iar te muncesti? Pai munca nu-i pentru boemi ca noi. 😉 In fine, cine a spus ca lumea-i dreapta? 😀 Plec si eu la munci 😦
Pai cum! Nici paine fara munca, nici paine fara munca! Ce, ai si uitat?
O dau dracu, maninc cozonac 😉 😀
Ai grija , cozonacul ingrasa rau. Iar painea prosteste!:D Deci ce alegi?
Cum ce? Cozonacul, fireste. Nu zisesi tu ca piinea-i conditionata de munca? Iar pererea mea despre aceasta activitate o vei citi pe buimaci, mai pe-nserat 😉 😀
Incerc sa intru, desi nu prea mai am timp.