Toleranta in blogosfera

Pe cand postam pozele din Olanda, ma gandeam la cat de tolerant este poporul olandez. Numai faptul ca in Amsterdam convietuiesc pasnic peste 170 de natii, spune multe. Iar de faptul ca exista prostitutie legalizata, casatorii intre homosexuali si ca poti fuma ” iarba” nestingherit intr-un coffeshop, ce sa mai spun. Totusi, ce inseamna cu adevarat  sa fii tolerant si ce face demarcatia intre toleranta si nesimtire, ori intre toleranta si inertie?

Cred ca a fi tolerant inseamna sa fie indeplinite cumulativ urmatoarele doua conditii: sa-l lasi pe celalalt sa faca/creada/scrie/gandeasca ce vrea el cu conditia ca :

1. sa nu te afecteze personal actiunile lui si

2. sa nu il afecteze pe el actiunile lui (sau lipsa lor).

Adica, atata timp cat pe mine nu ma afecteaza in niciun fel modul lui de a fi, poate sa faca ce vrea. Daca insa , prin ceea ce face imi aduce vreo atingere, se schimba situatia, iar toleranta mea se duce naibii. Iarasi, daca sa zicem ca omul se drogheaza la greu si isi pune in pericol familia, pe sine insusi si chiar comunitatea in care traieste, este de datoria mea sa intervin si iarasi nu mai putem vorbi despre toleranta.

Se intampla ca si in spatiul virtual sa intalnim bloggeri unde notiunea de toleranta pare a fi ceva cat se poate de abstract. Numai daca va dau cateva exemple( intalnite de mine), o sa vedeti ce vreau sa spun.

Exemplul 1

Bloggerita A si bloggerita B se plac foarte tare. Isi comenteaza reciproc postarile, converseaza din cand in cand si pe mess, unde schimba impresii diverse. La un moment dat, bloggerita A nu mai are atat de mult timp liber sa stea pe blog, drept care comenteaza mai rar si in special pe acele bloguri si la acele posturi unde simte ca ar avea ceva de spus. Bloggerita B devine suspicioasa, incepe sa se uite pe celelalte bloguri, unde A comentase si trage concluzia ca A are ceva cu ea, ca o evita dinadins, ca poate s-a destainuit cui nu trebuie, ca e luata de fraiera, ca este sfidata si de aici o intreaga drama. Discutii inutile, reprosuri, nervi. Totul se termina cu o prietenie stricata, un dialog frant , o inima ranita, iar alta enervata la maximum din cauza unor reprosuri nefondate. Lipsa de toleranta, refuzul de a-l intelege pe cel de langa noi.

Exemplul 2

Bloggerita A scrie foarte bine, cursiv, cu umor si sensibilitate, fara a avea pretentia ca este o scriitoare in adevaratul sens al cuvantului. De fapt nici nu este. Scrie pentru propria ei placere si pentru cei cativa cititori fideli pe care ii are. Bloggerita B insa viseaza de mult timp la o cariera scriitoriceasca, spera ca cineva s-o remarce candva penmtru ce scrie pe blog si, foarte important, este ingrozitor de uimita si frustrata in acelasi timp ca lucrurile treneaza. Obisnuieste sa intre pe blogul lui A, de fiecare data cu strangere de inima, pentru ca in sinea ei recunoaste talentul lui A. Pana la un moment dat, cand invidia o invinge si incepe sa-i corecteze acesteia punctuatia, ba inca ii si da indicatii stilistice. Inutil sa mai spun ca din acel moment „relatia” dintre cele doua s-a racit iremediabil.

Exemplul 3

Un grup de bloggeri stabilesc sa joace impreuna, pe blogurile lor un joc. N-are importanta ce fel de joc, atata timp cat acesta nu aducea atingere nimanui, nu jignea pe nimeni . Tocmai de aceea, imixtiunea unui tert era practic nula ca posibilitate.Cu toate acestea, bloggerul C, care nu facea parte din grup, se trezeste pe blogul unuia dintre participanti sa critice destul de dur jocul si implicit pe jucatori si nu oricum, ci facandu-i naivi, sau prosti. Chestia asta a dus evident la o riposta din partea unuia din grup si nu va spun ce replici am citit, de am impresia ca daca oamenii erau fata in fata, se lasa cu bataie. O lipsa de toleranta crasa, cu consecinte dintre cele mai grave.

Exemplul 4

O bloggerita de succes, care este si scriitoare si care foloseste destul de frecvent un limbaj licentios ( dar foarte in ton cu vremurile si de asemenea foarte scos din realitate), primeste intr-o zi un comentariu gen: fa curvo, etc. Nu-l reproduc, ca nici nu-l mai stiu, dar ati prins esenta. Unu: cine l-a invitat pe musiu pe blogul ei? Doi: daca nu i-a placut, de ce a ramas sa scrie si sa citeasca tot. Trei: de unde stie ca e curva, a stat la fundul ei sa vada ce face? Bloggerita i-a raspuns ce i-a raspuns, dar cum individul ( care n-avea blog!!) devenea tot mai agresiv, pana la urma a fost  banat.

Exemplul 5

Bloggerita D scrie odata un post despre prostia unora. Sa recunoastem, toti am dat peste specimene a caror prostie pare desprinsa din romane  si ce e mai grav este de multe ori acesti indivizi ocupa pozitii unde trebuie sa ia decizii.Ma rog. Chestia e ca vine un tip care incepe sa urle si sa injure, ca ce, noi suntem mai destepti? Ca sa ne vedem de farduri si de moda si de cratita  ( desi nici nu se pomenise asa ceva in post).Mai mult decat atat, intra si pe blogurile din blogroll-ul lui D si ne ia pe toti in raspar. Mie de exemplu mi-a zis sa-mi vad de zacusca mea! 😀 ( tocmai postasem reteta de zacusca). Dar nu oricum, ci ceva la modul: vezi-ti dracu de zacusca ta, baba ce esti, nu mai critica oamenii, ca nu esti tu mai breaza. Retineti, postul era un eseu despre prostie si cat poate fi ea de nociva atunci cand se pozitioneaza unde nu-i este locul.

Prin asta inteleg eu lipsa tolerantei. Faptul ca nu intelegem dorintele, obiceiurile, traditiile, nevoile cuiva. E ca si cum nu toleram un ortodox, cand noi suntem catolici, ori pe stelisti, cand noi suntem dinamovisti, ori pe homosexuali cand noi suntem straight. Ori pe mancatorii de melci, cand noua ne repugna sa-i si vedem pe camp. Ori ceva de genul asta. Nu ne place, ori nu ni se potriveste ceva, mergem mai departe. Cred ca daca am fi fost mai toleranti, lumea ar fi aratat altfel. In primul rand mai sanatoasa , atat fizic, cat si psihic, dar si mult mai armonioasa.

Sa ne intelegem: nu toleram sa ni se lezeze drepturile, onoarea, demnitatea, libertatea. Nu toleram ca prin ceea ce face vreunul, sa-si faca el  singur rau, ori altora. In rest, fiecare e pe cont propriu si zau daca-mi pasa ca vecinul meu are amanta! 🙂