Pentru ca drumul meu spre casa trece pe langa Metro, m-am oprit sa mai iau cativa bulbi sa-i plantez cand s-o mai incalzi si usca pamantul. N-am luat multi, doar de vreo suta de lei, dar am luat crema cremelor, zic eu.
In primul rand, gladiolele lui Constantin!
Apoi inca alte cateva gladiole, carora nu le-am mai facut poza ca mi-era prea foame si nu mai aveam rabdare , niste dalii si doi crini senzationali! Am mai gasit menta adevarata si busuioc grena. 
Parca am mai luat ceva, dar nu mai tin minte…
A, da, am luat din borcan niste muraturi ciudate, de care aproape ca uitasem. Ca asta toamna imi ramasese intr-un borcan destul loc si ca sa-l umplu, am pus ce s-a nimerit, adica un dovlecel, cateva mere si niste ardei grasi ramasi mici din cauza de toamna tarzie. Le-am gustat, o nebunie!!!
Acum ma cam grabesc pentru ca vreau sa fac un experiment. N-am stare, stiu! 😀 Daca-mi reuseste, va spun ce-am facut! Pana atunci, sa-mi tineti pumnii!
Va doresc un weekend de senzatie!!!
Gradina visata 
Nu stiu ce vrei sa faci, dar eu iti urez succes!
Multumesc! E ceva misto, te asigur!
Bafta si te urmaresc!hi,hi!
Thanks! 😀
Pingback: Gladiolus murielae – Gladiole stelate | 7 coline
grija mare cu experimentele, c’ai vazut ce’am patit eu cu ficateii! 😛
Chiar ma gandeam cand am citit la tine, ca tocmai ce voiam sa ma apuc de…treaba mea si zic, hait! te pomenesti ca azi e ziua ratarilor! Dar ce fac eu nu se mananca, asa ca i-am dat inainte! taaaare sunt curioasa ce-o sa iasa! Abia maine pot sa-ti spun ce-am facut! 😀
a disparut ce-am scris eu mai devreme
Acum 3 ani am avut cultivate 1200 de gladiole, 2500 de tuberoze,lalele, narcise,dalii in toamna respectiva, din diverse motive,nu le-am scos bulbii si tuberculii din pamant si le-am pierdut, mai am lalele si narcise. Am avut si cane,nenumarate,toate felurile, s-au dus si ele. Am muncit mult in primavara aia, dar rezultatul a fost spectaculos, n-am putut sa le vand, am daruit cu drag la multa lume, acum voi avea mai putine din fiecare, atat cat pot duce… ca de, de la o varsta nu mai zbarnii, si ce ma mai enervez cand obosesc…
Imi inchipui ce frumusete era acolo la tine!! Si ce parfum de la tuberoze!
Trebuie sa recunosc ca n-am auzit pana acum de mere murate. Le mai ramane si ceva gust de mere sau sunt pur si simplu niste muraturi?
Le ramane chiar prea mult gust de mere, sunt dulci-acrisoare. Trebuie sa gusti, e greu de descris.