Acum un an pe vremea asta habar n-aveam ce e aia blog, cred ca v-am mai zis. De fapt, imi inchipuiam ca e un fel de jurnal , pe internet, tinut de oameni care nu prea au ce face si nici prieteni nu prea au si incearca prin intermediul blogului personal sa comunice cu lumea. unele bloguri chiar asa si sunt.
Apoi am descoperit-o pe Elisa si atat de tare mi-a placut ideea unui blog de gradinarit ( si blogul ei, evident), incat am hotarat pe loc sa-mi fac si eu unul . A mai contribuit la decizia mea dorinta de a imortaliza undeva, cumva, trandafirii mei, de care sunt inca foarte mandra. Si asa s-a nascut gradina visata.
Acum, treaba e, eu ce mai scriu in el? Ca am cam scris tot ce stiam, poate cu unele mici exceptii, caci atunci cand am inceput blogul, in mai 2010, trecusera lucrarile de primavara. Cu alte cuvinte, dupa ce ajung la luna mai, ce fac, o iau de la capat, sa va fac lehamite cu rosiile, vinetele, patrunjelul si zacusca mea?
De-aia ma intreb de vreo cateva zile incoace, ce fac eu cu blogul asta mai departe?
Si va intreb si pe voi: ce fac eu cu blogul asta?
Gradina visata 
Da,eu zic sa continui sa ne uimesti cu harnicia ta, cu buna dispozitie, cu simtul gospodaresc pe care il ai,cu simtul estetic pe care il ai, cu sfaturile bune pe care ni le dai. Niciodata nu le stii pe toate, inveti pana mori. Anul acesta, rosiile tale vor avea alta problema, zacusca ta va avea alt gust, poate o reteta noua incercata , poate o floare noua, o muscata iesita din seminte…….Cand crezi ca ai spus tot ce stii, eu iti spun ca mai ai inca pe atat si poate mai mult, de zis si de facut. Te astept sa scrii in continuare. Mai vorbim.
De acord cu vasi, trebuie sa continui. Fiecare zi e altfel, cu bune si rele si trebuie sa ni le spui pe toate asa cum sunt. Florile anul acesta vor fi altfel, ca si legumele si sapunul, ah sapunul, pe care-l astept cu drag si cocosul si cate si mai cate….Uita intrebarea asta!
Care intrebare?
Cum, care intrebare! ” Am un blog. Ce fac cu el?”
A, da! :D))
Vasi, m-am cam puturosit, nici buna dispozitie nu mai e cum era, parca nici rasadurilor nu le mai merge grozav. Astept sa vina caldura, iarna asta m-a flecit de tot!
tu iti gasesti mereu ocupatii noi, fiind un om extrem de activ. daca simti nevoia unei pauze, fa-o si cand se umple iar cosul cu povesti, revino in forta… desi eu as prefera sa mai scrii. subscriu la ce a spus mai sus vasi!
Da,da, cred ca asa am sa fac. Nu vreau sa va mai plictisesc cu bla-bla-urile mele. Cat n-am ceva misto de aratat, povestit, explicat, stau in banca mea.
Mai draga, pai ce faci, ne lasi de izbeliste? mai pozezi o iarba, de la tine din ograda, de la altii, ne mai povestesti de una, de alta noi comentatorii tai, mai destepti decit ai altora(doamne,cit is de modesta) te completam, te mai si certam, te laudam si mai trece-un an… si pe urma o luam de la-nceput sau de unde am ramas!
Hai ca n-avem timp de pierdut, mai avem atatea de spus!
Asa e, Mariuco! Avem si de spus si de facut, iar viata e atat de scurta!
In fiecare an se intimpla ceva nou in gradina. Asa ca, o sa gasesti tu ceva frumos sa ne scrii sau sa ne arati !
Cata dreptate ai, Dani! Uite , am pus un post nou si am si scris asta. Asa e!
Alexandra, da’eu unde mai intru cateva minute dimineata, pana nu incepe sa pufaie belgienii in telefon(nu i-as mai auzi deloc), unde ma mai delectez cu un basm supramodern, cum mai fac rost de niste degete pe monitor cand postezi ceva despre Rambo, ai?!
Tu esti prietene mea virtuala si chiar daca inima mea de moldoveanca isi doreste sa transforme virtualul in real(ca asa-i aluatul din care-s facuta) ma incalzeste gandul ca pot gusta ceva de calitate,pentru suflet uneori si pot uita pentru moment de plumburiul vietii romanesti..(scuze pentru starea negativa sufleteasca din aceasta seara dar incepe sa-mi intre si mie cenusiu in suflet).
O seara placuta si pe curand!
Ooof, cum ma inmoi tu pe mine de fiecare data, moldoveanca mea dulce! Nu plec, mai stau ceva vreme pe aici, doar caam sa vin mai rar. Sa nu te superi! 🙂
Sunt un incepator si am facut un blog din motivul usor de a il tine pe al meu fecior, mai departe de jocurile calculatorului.Acum nu ma mai pot opri si subiecte despre ceea ce se poate scrie, gasim, aceasta tara minunata si al ei pamant ni le ofera zilnic.
In ceea ce priveste gradina, am in gand a da nume unora dintre legume, a le fotografia nasterea, viata si borcanul sau farfuria in care vor ajunge.
Alege un rasad de rosie, de ardei sau de care ai, unul care ti se pare mai deosebit si in clipa in care el va avea un nume, iti va umple blogul cu viata lui.
Cred ca rosia Ioana, castravetele Gheorghe, morcovul Spartacus si alte legume din gradina ta , au nevoie de tine si tu de ele.
Hahaha! Castravetele Gheorghe! De ce nu Emil?? 🙂
Alexandra, nici sa nu te gandesti sa-l inchizi. Vine primavara, o sa ai subiecte, doar timp pentru blog sa mai ai. Si, desigur, placere de a ne arata si noua ce mai e nou in gradina ta.
Constantin, primavara asta are ceva cu mine de intarzie atat! Stie cat o astept si parca imi face in ciuda! Devine nesuferita!
Asa-i ca nu vorbesti serios? Daca tu nu ai ce sa scrii, am eu? Si totusi, uneori imi astern starile pe ecran, chiar daca nu intereseaza pe multi, mie imi face bine si asta este important.
Lasa norii de afara, au si ei rostul lor…Zambeste!
🙂 Am zambit. Multumesc, cafeauata, esti o draguta si o sensibila, ca intotdeauna!
scrii despre lucrurile care te fac fericita. scrii despre ce esti mandra. scrii despre gradina ta, despre tine sau familia ta. in principii scrii despre ce vrei. succes!
Asa e, ai dreptate. Si bine ai venit, desi m-ai prins intr-un moment nu tocmai relevant, sa zic asa…
Pingback: Poveste de vis (27) « Blogul lui Teo Negură
Pai daca tot ai cunoscut-o pe Elisa ce zici de pravalia ei?
Cu productivitatea pe care ai avut-o la sapunul minunat poti sa-ti faci …
E-pravalie.
Nu pot. Imi trebuie niste aprobari de te lipsesti! O sa-l dau la cunostinte, oameni care ma cunosc si au incredere.
Nu stiu de ce mi-a venit in minte un banc:
Pe vremea … regretat-ului… O coada luuuunga…Cineva intreaba gata sa se aseze: ce se da aici/ nu stiu/ mai in fata / nu stiu / mai in fata / nu stiu…ajunge la prima persoana care era o baba pricajiiiiita, amariiiita. Matusa ce se da aici? nu stiu/ da mata de ce stai aici? / pai maica, mie mi s-a facut rau si m-am oprit un pic linga zid sa-mi revin/ dupa ce ti-a trecut de ce n-ai plecat?/ pai daca tot eram prima…
Ha,ha! Il stiam, bun!
Renuntand la blog e ca si cum ai renunta la o parte din gradina . Sunt sigur ca nu vrei asta.Maine ,poimaine se indreapta vremea si va fi altfel.Iti impartasesc lehamiatea de vreme rea si faptul ca te simti inutil.M-am saturat sa descopar tot felul de greseli facute la constructia casei ,sa imi dau seama acum de faptul ca as fi putut configura altfel gradina si de multe altele.Nu renunta pentru ca am nevoie de sfaturi in ceea ce priveste solarul.Mai am de ridicat coama si sa-l acopar cu folie iar dupa vine partea cea mai grea.Cultivatul si ingrijitul plantelor in solar e putin diferit fata de zona deschisa si cineva trebuie sa ma invete.
Deci iti faci solar! Bravo! Poate cu ocazia asta postezi si tu mai des, he,he!
eh, si pe mine ma apuca indoielile referitor la blog uneori. dar trece :D. si stai sa infloreasca gradina, sa vezi ca o sa ai ce scrie 😀
Zazu, sper! Deocamdata stau in casa si o frec! 😀
să nu cumva !…. 😦 păi abia te descoperii ( via elisa, via…, via… ) mă făcuși de mă absorbiși cu mahoarca ta de care sunt așișderea , aidoma de bolundă, 😉 , mă făcuși de mă râsei pe mine cu povestea lui FF și a zmeului, 🙂 🙂 🙂 tomnai căutam să văd dacă ne și povestești cum faci săpunul cela pe care-ți vine a-l mânca, și matale ce-mi faci? vrei s-o zbughești și să mă lași cu buza de jos lăsată? 😦
Ha, ha! Hai ma Tamara, ca nu va las eu pa voi, niste draguti simpatici si cuminti!
Deci esti olteanca, vad! 😀 Imi place!
Cat priveste reteta de sapun, e ‘ marca inregistrata’! :D))
atunci urează-mi poftă bună :d ( numa să nu-mi rămână placa în săpunul tău de scorțișoară 😉 )
:D))))))))
N-are nimic, abia ti-o spala bine, ecologic.
Btw, misto blog ai!!
danke șoșon 😀
sunt în faza descoperirilor și a exprimentărilor, în așteptarea dezvoltării răsadurilor, a încetării ploilor și a creșterii nepoțeilor ( unul din ei pe My home – la sfârșit – dădea casting pentru holiud acum 2,5 ani. asta btw așteptând nepoții 🙂 )
Bravo!! Holiud, i-auzi braul! Pai sa ne traiasca si la mai mare! 🙂
eeei, na! studiourile erau curtea mea, castingul îl făceam eu iar spectatorii erau care făceau și pe actorii totodată, erau tilk și vasile, cei doi căței…:D
numa că atâta-i plăcea să vadă ce-a produs, că mai să crez să o ia pe urmele boliudului sau holi… 😉
și btw cu masteratul, doctoratul, apre dupe aceea mă înscrii și pe mine la cursuri? 🙂
Bien siur! 😀
daca crezi ca nu mai ai ce sa scrii, fa un copil :))))))))))))
Ia sa vezi cate o sa ai de scris :))))))
Numai sa mai ai timp :))))
Victoria, eu imi astept nepotii!! 😀
lasa ca aia vin mai incolo.Si daca or veni o data cu vreun unchi sau o matusa care-i problema??? :))
Bunica mea a avut 16 copii.Intre cel mai mare si cel mai mic este o diferenta de vreo 28 de ani parca.Iar sora mea este mai mica cu 2 ani decat cel mai mic unchi al ei :)) Si prin alianta,are si o matusa mai mica decat ea :)))
Asa ca……….se poate 🙂
Stiu ca se poate. Adica as putea… Dar nu as mai avea rabdare s-o iau de la capat cu scutece, bastonase, apoi adolescenta ( cea mai grea perioada, de departe! ).Nu, nu, vreau sa-mi traiesc batranetile linistita! 😀
:))) deci sa inteleg ca ramai cu blogul :))
Vezi cum te convinge omu’ ?! :)))))))))))))
Raman, oricum ramaneam , dar mai rarutz ca-i mai dragutz!
ne povestesti cum e la tine in gradina, ca mereu apare ceva nou; ce greseli ai mai facut; ce sfaturi ti-au fost utile; ce unelte ai mai descoperit.
si 1000 de alte lucruri.
multi ani inaitne cu blogul!
Asa e, mersi frumos de incurajari, Simo!
pai draguta mea , parca promisesesi o scoala de sapun , acu ce faci ne lasi cu c… in balta? E frumos? M-ai trecut cap de lista cum te-am rugat? 🙂 🙂 🙂
Daiana, scolile incep toamna, deci mai intai ne luam o binemeritata vacanta de vara si apoi mergem la scoala. Intre timp imi dau si eu „doctoratul” !:D