Ha! Uite un titlu frumos pentru un blog de gradinarit, daca n-o exista cumva.
Dragii mei, azi e prima mea zi de concediu, ceea ce va doresc si voua! 😀 Ca atare, am pornit de dimineata cu trebaluiala si iata, acum, la pranz imi fac timp sa postez si eu ceva, mai ales ca in ultimul timp m-am cam lasat pe tanjeala cu blogul asta.
Asadar, ma trezesc de dimineata pe la opt ( minune mare!) si constat ca sotul meu a vrut sa-si faca o cafea. :D)))
Ies afara, mai adun si ultimele pastai de mazare.
Le spal si cat timp le las la scurs, ma duc iar in gradina sa adun cateva visine, pentru un compot mic. Acolo, in timp ce eram atenta sa aleg visine mai coapte, un pui din cei mai marisori si care sunt si cei mai curajosi, imi trage un cioc tare fix in degetul mic de la picior, ca eram in papuci, normal. Mama, ce durere, am crezut ca mi-a dat sangele! Cat tupeu pe el!
Pesemne ca i-a placut gustul degetului meu, ca o perioada n-a mai plecat de langa mine, asa incat, de frica, a trebuit sa ma mut la alt visin, afara din raza lui de actiune!
Cred c-am sa fac o prajitura, totusi…
Vreti sa stiti ce mai e prin gradina? Nu? Eu va arat totusi. 😀
Un altfel de caprifoi, mai nobil ca cel obisnuit, dar tot atat de frumos mirositor.
In timp ce aram pe afara, aud vanzoleala mare in cotetul gainilor. Ma duc si ce vad: doua gaini in cuibar, ca sardelele. Cea din dreapta, Columbia, vrea sa cloceasca musai oua si chestia asta o tine de vreo saptamana. Cum prinde cuibarul gol, repede sa cloceasca. Am udat-o, i-am dat paracetamol , ba chiar am izolat-o de celelalte gaini vreo doua zile, ea nu si nu, vrea copii! Asa ca celelalte surate, ca sa faca si ele oul zilnic, trebuie sa se inghesuie langa pretinsa closca.Care nu se da dusa de acolo decat cu scandal, infoieri de pene si cloncanit specific.
Mi-a infrunzit gardul! :D))) Araci grosi de salcam, taiati, unsi cu ulei, pusi pe post de gard, au infrunzit . Ar fi grozav sa se si prinda!
Glicina a mai facut o floare. Una.
Se coace si zmeura. Ce bine!
Asta a fost plimbarea de azi. O saptamana cu spor!
Gradina visata 
😆 dar cum a vrut sa-si faca [,] cafeaua ? direct pe aragaz sau a avut un mic accident ? ;)) …. Mmm zmeuraaa 🙂 de cand n-am mai mancat 😦
Accident, normal. Cum n-am mai fost eu sa pregatesc cafeaua, nici sa-l trezesc ca pe copii si era in intarziere , uite ce a iesit. 😀
Multumesc de plimbare, Alexandra ! Splendide fotografiile, dar cel mai mult imi plac comentariile tale ! Citesc si zimbesc, cu gura pina la urechi ! Se simte aerul de vacanta… Te simt si pe tine, zimbind !
Vacanta frumoasa !
P.S. – O intrebare : ce face paracetamolul la closte ?
Eu stiu ca e pentru febra, oare le mai ia din „calduri”? :)))
Da! Asa cica, dar uite ca n-a mers! Incerc s-o conving ca nu sunt vremuri de facut copii, dar pesemne ca vrea sa-l prinda bine pe domnul cocos! :D))) S-au mai vazut cazuri. :D)))
Mersi, Dani! Deja ma simt mai bine, stresul a ramas de vineri undeva in Str. Sfanta Vineri! :D)))
Draga Alexandra, trecand (cu barca :)) peste marea de cafea, m-ai dat pe spate cu trandafirul violet (sper ca vad bine), este superb! Prima data am vazut la Manastirea Gura Humorului asa ceva, si mi-a ramas mintea la el! Sa-ti traiasca si sa-ti infloreasca muuulti ani de acum inainte!
Concediu placut si aerisire maxima!
Violet este si am cativa. Unul e prins chiar de mine, cu borcanul de sticla.
Multumesc, chiar am mare nevoie sa ma aerisesc!
Am avut si eu un trandafir ca cel violet al tau, dar dupa vreo doi ani , peste iarna a inghetat si a disparut.Cand il vad pe al tau ce frumos e….ma gandesc si la fostul meu , ce nu mai e. Poate spre toamna intr-un pachet cu sapun imi dai si mie un varfulet de trandafir , sa-mi mai incerc norocul .
Prin septembrie, chiar octombrie, desi unii zic ca s-ar prinde si acum. Cu mare drag, Mihaela, chiar si fara sapunuri. Trebuie ca o sa ai tu drum prin Bucuresti, nu se poate. Sau poate ajung eu pe Valea Prahovei si ti-i dau din mers! :D))
In capitala am fost ultima data anul trecut prin iulie, si asta numai pentru ca am avut un eveniment in familie . Altfel chiar evit Bucurestiul, a devenit foarte aglomerat si….salbatic. Nu ca ar fi plin de verdeata ca in jungla salbatica, ci plin de comportamente imprevizibile si periculoase . Cel putin asa mi se pare mie, provinciala de la orașel liniștit 🙂 .
Mie imi place exact asa cum e, salbatic si imprevizibil. Cred ca asa a fost intotdeauna Bucurestiul. Aglomerat, murdar si nepoliticos a devenit din cauza nebucurestenilor, sa stii! A celor ( nu toti, evident), veniti din toate colturile tarii, odata cu industrializarea fortata si care si acum asteapta sa vina primaria sa le faca curat in fata blocului, ca de, platesc impozite , iar ei n-au plecat de la tara ca sa rineasca la oras. Si sa-i vezi cum arunca gunoiul direct pe fereastra, in spatiile verzi! Sunt rea, dar asta e adevarul.
Inca o data, imi iubesc orasul. asa cum e!
ce de minunatii si le povestesti cu atita farmec se vede caa te bucuri de fiecare clipa
Daniel, ma bucur ca sunt in concediu!!! 😀
Invidie maxima pe capul meu!
Sa te bucuri de concediu asa cum m-as bucura eu, sa-ti fie liniste si odihna (activa, evident), sa-ti fie cum iti doresti!
Gardul infrunzit m-a dat gata, da Doamne sa se prinda!
Mersi, Coffee!
Da, gardul ala astepta de mult o poza. Poate anul viitor infloreste! „D
O fi bine, in concediu?
Tu ce zici? :D))
desi m-am trezit cu o migrena crunta pe cuvant ca parca mi-a mai trecut citind postarea ta! rasul chiar e sanatos !!!
Asa e! Rasul face bine, in orice imprejurare, la munte sau la mare! 🙂
Concediu placut, sa te bucuri de el si sa faci tot ceea ce ai fi vrut sa faci in timpul anului, dar n-ai putut sau n-ai avut timp! Si in gradina e frumos, cred ca inca ai de lucru, dar acum o sa le faci mai in tihna.
Multumesc, Constantin!
Cred ca in concediul asta am sa-mi trag si eu putin sufletul! :D))
aragazul arata mortal :))))) a explodat ibircul de-a reuşit să ajungă în halul ăla?? hihihihihih
Treaba cu aracii e fenomenala, inseamna ca planeta asta mai are o sansa !