Am masina la revizie, ceea ce n-ar fi fost nicio nenorocire, doar ca stau la 10 Km de centura capitalei si azi trebuia sa merg musai in oras. Asa ca a trebui sa iau un Maxi-taxi, stiti voi, microbuzele acelea galbene, pline ochi cu calatori si care merg prin localitate precum ochiul mortului, iar in afara, precum Niki Lauda in forma lui de zile mari.
Asadar , ma sui si eu intr-unul, platesc trei lei, binenteles ca nu mi se da bilet, dar ce-are a face, bine ca ma duce in oras. Unde mai pui ca nu erau decat vreo cinci calatori, asa ca aveam locuri pe scaune pe alese si m-am asezat in fata, chiar in spatele soferului. Aveam in fata tot parbrizul si vedeam tot ce se intampla pe sosea. Misto chestie, sa ai habar tot timpul ce se intampla in fata, e ca si cum ai conduce tu insuti. Soferul, un nene la vreo 55 de ani, cu o figura comuna si destul de jovial.
Pleaca microbuzul de pe loc si cum eu ma uitam tinta in fata, observ cum masina o ia usor spre dreapta, dar isi revine la timp, chiar inainte sa dea in sant. ca mai nou, avem santuri in comuna, pentru scurgerea apei de ploaie. Mai mergem putin, aceeasi manevra. Dupa inca vreo cativa metri, intra pe contrasens de-a binelea, desi nu depasea nimic, n-avea niciun obstacol in cale. Zic , hopa, ceva e in neregula aici. O avea probleme la directie? Si incep sa fiu inca si mai atenta. La o curba, un camion oprit pe dreapta, dar nu scos in afara carosabilului, necesita depasire. Era linie continua si curba dubla, dar nenea, fara macar sa miscoreze viteza si fara sa se tina cat se poate spre dreapta, intra in depasire ca voda prin loboda, cand din fata chiar atunci apare un autoturism albastru. Omul nostru, caci in clipa aia m-am uitat la el, n-a observat ca vine ceva din sens invers, decat cand celalalt a claxonat strident si a aprins si farurile, moment in care a tresarit brusc.
Atunci am avut revelatia: soferul nostru motaia, cucaia, il lua somnul la volan. Am simtit deodata cum mi se incalzesc intai urechile, apoi toata fata, cu gat si decolteu cu tot, semn ca ma enervez rau. Dar n-am zis nimic, am vrut totusi sa ma conving ca asa era, ca nenea adormea la volan, hoarata fiind ca daca mai adoarme sa-i zic vreo doua, cat sa-l tina treaz macar pana la destinatia mea. Il vedeam foarte bine in oglinda retrovizoare din interior si binenteles ca iar i-a cazut capul, iar i s-au inchis ochii. Atunci n-am mai rezista si dupa ce am tras adanc aer in piept, ca sa ma mai linistesc, i-am zic, aproape la ureche ( eram chiar in spatele lui), cu vocea cea mai nevinovata din lume:- ( incerc sa va descriu cat mai exact conversatia)
-Nene, nu ti se pare ca adormi?
-Cine, eu? Dar n-am baut nimica.
-Da’ cine a zis ceva de bautura? Am zis ca adormi la volan. Te ia somnul. Motai.
-Da de unde stii mata ca eu adorm? Ce , m-ai vazut adormit?
-Pai da, te-am vazut in oglinda cum ti se inchid pleoapele?
-Ce?
-Ochii. Ti se inchid ochii.
-Aaa, nu, asa mergem noi in localitate, mai incet, ca avem program.
-Bre, nu pricepi? Mata dormi la volan, risti sa faci accident, sa ne omori pe toti. Eu nu vreau sa mor in Maxi taxi 416!
Cred ca atunci am mai ridicat vocea, ca din spate aud:
-Da, da, era sa intri in sant, nea Nicule! Ce dracu faci?
-Auzi doamna, imi zice el, am la ani de condus cati n-ai matale in buletin (eh, nu mai fii asa sigur, nea Nicule), asa ca nu-mi spune mie cum sa merg. Si daca ti-e frica, da-te jos! Sau ia-ti masina!
Bun, deci macar a inteles in sfarsit despre ce era vorba. Am continuat:
-Nu e vorba de cum conduci, ci de starea in care conduci.
-Nauzi ca n-am baut!
-Aud. Esti obosit.
-Pai sunt. Si plictisit! ( hahahahaha, nota autorului)
-Nene, daca esti obosit, du-te acasa si te culca, nu omora lumea pe sosea.
-Auzi fata ( nu mai eram doamna), ia vezi-ti de treaba. Nu mi-a mai zis nimeni ca merg prost, asa ca lasa-ma in pace.
-Hai ca te las, fii atent la drum, macar te-am mai trezit putin…
N-a mai spus nimic, pesemne ca l-am pus pe ganduri, constient fiind si el ca era extrem de obosit si extrem de plictisit de acelasi traseu pe care il facea de cateva ori pe zi, zi de zi, zi de zi. A mers atent, preventiv, a oprit la timp, a facut depasiri regulamentare, ireprosabil.
Cand am coborat i-am zis, la revedere, ai grija, iar el mi-a raspuns: multumesc. Om civilizat, nea Nicu asta!
Gradina visata 
tu nu plecași la mare ? sau pe ploaia asta mocănească te răzgândiși ?
pericol mare, nea belea ăsta ! 😀 (râd, că n-am zâmbilic de plâns care să meargă pe wp)
Tamara, exista si zambilic plangacios, tastezi fara pauza : cry : si apare 😥
aha !
deci 😀 😥 adică râsu-plânsu
Asta-i ras cu plans, bine ca nu s-a intamplat nimic, dar imi inchipui ca te-a luat groaza 😦 Pe de alta parte, vreau si eu sa mi se spuna fata si nu doamna :)))
Era un banc, cica la tribunal judecatorul o intreaba pe martora „Va rog sa imi spuneti varsta dvs.”.
Martora:”Douazeci si unu de ani si cateva luni”.
J:”Cate luni?”
M:”O suta douazeci”
O seara faina! 🙂 Cred ca am fost usor off-topic 🙂
haha! Nea Nicu asta cred ca e genul de om care-i spune fato si maica-sii!
Bine ca ai ajuns cu bine. Nu ii de mers cu Maxi-taxi. Eu nu am mai mers de multi ani .. de fapt de cand am carnet. Am vazut si eu multe evenimente chiar la noi in judet…plus ce mai arata si la televizor. Asa ne obliga statul asta .. sa muncim pana ne ia cucu direct de la munca
Eu zic ca e taman invers. la stat se cam sta, la patron se trage tare insa, ca acolo e pe banii omului si ii pasa daca tragi chiulul, iar el te plateste. Ori la stat, dupa opt ore te-ai spart de la serviciu. Zic si eu, dupa 28 de ani de munca …
Cu peripetii drumul de azi… I-am citit sotului postarea si a ras, si a tot ras, apoi s-a oprit si m-a intrebat.. auzi, da e adevarat ?
I-am spus ca da.. si a ingehtat… Si noi stam langa Bucuresti si cand nu avem masina sanatoasa, mergem cu maxi taxi sau trenul. Insa preferam trenul caci maxi-taxi e plin ca un camion cu cartofi si mirosuri si coate la pachet.
Bine ca ti-a venit ideea sa-i spui cate ceva omului, ca altfel putea adormi si cine stie… Insa ma intreb daca toata ziua a dormit asa, pe drum…
Elena, m-am gandit la el toata ziua, ce-o fi facut. Cert e ca am cam tras un pic de spaima, cu toate ca nu ma sperii asa, cu una cu doua.
apropo de depasirea in curba – si noi stam tot la 10 km, dar de pitesti, si mergem pe dn pitesti-campulung, plin de camioane de la dacia si de microbuze&comp. domnul meu zice: asta are prioritate de maxi taxi; asta are cedeaza trecerea de masina mare.
cred ca peste tot el la fel: soferii de pe maxi taxi cred ca au strazile lor private.
Deci si la voi e la fel. Credeam ca numai semi-bucurestenii sunt asa. 😀
Tot e bine , ca s-a terminat cu bine ! Cred, ca o sa te gindesti serios, pina te mai urci in maxi- taxi …
Categoric! Cand m-am intors m-am uitat cu atentie, sa nu cumva sa foe tot el, ca deja i-am luat frica. 🙂
Problema nu e numai ca te sui in maxi-taxi, ci ca iti poate iesi in cale unul ca el oricand, fie ca esti in masina proprie sau pe jos.
Si completare pentru Florin …nu statul ne pune sa muncim pana ne ia cu-cu . Nenea soferul era angajat la patron . Si eu ma intreb, oare nu bause dumnealui nimic alcoolic inainte, o dusca de dimineata ca sa se trezeasca mai bine ?
Am vazut ieri seara intr-un film american la tv , o femeie se dusese la un nene si se vaita ca a ramas fara banii necesari pentru a-i cumpara fetitei o rochie noua pentru un eveniment la biserica si nu ar fi vrut sa ii ia tot second hand si de data asta. De unde concluzia mea a fost ca uite, si in alte tari, inclusiv in America, tot greu este sa faci rost de bani pentru a-ti asigura un trai bun. Numai noi avem impresia ca pe noi statul nostru roman ne pune sa muncim prea mult. 🙂
Exact! Iti apare in fata unul d-asta si n-ai unde sa te duci, decat intr-un pom de pe marginea soselei.
Si bause, binenteles, ca mi-a mirosit, cum ziceam, am stat foarte aproape de el. Cred ca era inca mahmur.
Si ai dreptate, la stat se cam freaca pisoiul, din zece, muncesc doi, ceilalti se prefac si culmea,aia o duc cel mai bine si au si cele mai mari salarii. Spun asta pentru ca lucrez la stat de cand am terminat facultatea, in 89. Si atunci se freca menta si acum… tot menta.
Buna seara,Alexandra!
Bun baiat, nea Nicu asta, da’ killer pasiv!
Cand era Sabina cam pea cincea n-aveam permis,nu ma interesau si nici nu ma intereseaza masinile, sunt ultimul sofer din lumea asta, nu-mi recunosc masina decat dupa ce ma uit la numar,asa, ma duceam cu microbuzul la un antrenament.
Eram cu copilu’ din dotare la purtator si ma deplasam incet spre celalalt capat al orasului.Pana aici totul e binisor, eram relativ calma dupa super-usoarele ore de servici, inhatasem odorul de o mana si ma lasam leganata de mersul microbuzului.
Picoteam,picoteam, dar tot observam ca cei de pe trotuar se uitau cam mirati
catre mijlocul nostru de locomotie, dar mi-am zis 30% ca sunt doar curiosi.
Cand sa coboram, tata, imi cad ochii pe sofer, daca nu as fi fist ocupata sa tin sacul de antrenament si copilu’ de mana, il zaream mai devreme:un nene,vorba ta, inclestat de volan, „superprofesinist’ vroia sa para, dar duhneaaaaaa, mama sa-l omor!
Dupa ce am simtit sangele in cap, am incercat sa ma controlez, si nu mi-am auzit decat ultimile cuvinte:”…vede-te-as fara permis,neicusorule”!!
Pana am reusit sa scot niste cuvinte inteligibile mi-am tot inchipuit cum mi-as infinge mainile in urechile lui, dar se pare ca totul s-a terminat cu bine(pentru ca aveam mainile ocupate, copil in intretinere) iar acela a fost momentul in care m-am hotarat sa-mi iau permis.
Da, niste iresponsabili. Practic, vietile calatorilor sunt in mainile lor, cat suntem pasageri. Asta e o responsabilitate enorma. Oricum astia de pe Maxi Taxi sunt o specie aparte de soferi, mai ales cei din jurul Bucurestiului, cum n-ai sa mai gasesti prin alte parti.
Dezavantajul de a avea casa langa Bucuresti si masina in service sau la revizie. Pe langa toate avantajele, asta se poate trece cu vederea, bine ca l-ai trezit!
Asa e. Sunt avantaje si dezavantaje si nu o data am pus in balanta toate astea. A castigat casa, in defavoarea apartamentului.
Asta e inca un exemplu de halul in care a ajuns tara asta: inconstienta e regina in toate domeniile. Puteati sa muriti, Doamne fereste!
Intamplator cunosc zona asta a firmelor de maxi-taxi, pentru ca am o ruda care se tot muta de la o firma la alta… V-ati lua cu mainile de cap daca ati auzi ce am auzit eu…. Oricum, tu ai avut mostra absoluta a imbecilitatii si inconstientei. Bine ca s-a terminat cu bine…
Tara de rahat, ce sa zic…
Binenteles ca puteam muri, de-aia am si postat chestia asta, sa aveti grija la cine va urcati in masina, cand e cazul.