Nicu Silvestru este noul meu prieten de pe blog. Este „italian” de multi ani, nascut in Parscov, Buzau , iar actualmente locuieste in Rimini, unde ingrijeste o frumoasa gradina de legume. Sotia lui Nicu, Ramona, este banateanca, din Logoj.
Acum cateva zile i-am cerut lui Nicu permisiunea sa postez cateva poze din gradina lui din Rimini si cum a fost de acord, iata ca va arat si voua ce gradina frumoasa are si ce minunatii de legume face romanul nostru pe plaiuri italienesti! 😀
Nicu, felicitari! Asa rosii n-am mai vazut, nici macar in poza. Ma intreb cum sunt la gust…
Gradina visata 
Mai draga, alea nu-s rosii, alea-s stejari care fac rosii …
:D))))
bravooo…
Splendida gradina, fantastice rosiile. Alea ultimele sint Zerba, si au un gust extraordinar. Nu le am eu in gradina, dar le-am gustat. Sint pe lista, pentru la anul !
mama, zici ca sunt dovleci, sau niste rosii de pe alta planeta!
De fapt se numesc Chocolate Stripes si pentru mine sunt in TOP 5.
Sunt dulci, cu un gust usor afumat. Fiecare ciorchine produce 3-5 rosii de greutate medie ( 200 -300 gr ) dar daca planta creste in conditii bune ofera cu generozitate si monstrii ca cel din poza.
Nu este OGM si nici hibrid. Cu rosia asta dar si cu alte varietati de gabarit depasit am facut o experienta ( poate pentru altii nu e o noutate ) : am taiat felii groase de circa 1-1,5 cm si le-am pus pe gratar, dupa carne, …:-X
Pentru fiecare felie de rosie mai puneti si o felie de branza mai tare…:-9
Aoleooo, taci, ca doar ce-am slabit si eu vreo cinci kile si numai cand citesc simt ca ma ingras! 🙂
Punct ochit, punct lovit !
Joke…
Impresionant, bravo lor!
Da, da, si eu zic la fel, bravo!
Alexandra, mii de multumiri pentru „gazduire”.
Ma voi revansa…
OK, astept. :D)) Dupa 15 septembrie…
rosiile alea portocalii si lunguiete sunt haioase foc.
nicu, semintele ti le salvezi singur, de la an la an?
Haioase si bune ! Yellow pear. Dulci, delicate, carnoase, cu un discret gust de banana. Plantele sunt foarte pretentioase, din 20 mi-au murit 14, unele de mici, altele chiar de dimensiuni mari.
Da, semintele le salvez singur : inainte de a inflori invelesc bobocii intr-un material subtire si transparent ( help, cum s-o chema in romaneste ? ), probabil merge si tifonul. Asta pentru a impiedica „corcirea” cu alte varietati. Albinele-s de vina! Imediat ce se formeaza fructul se poate inlatura materialul respectiv. Semintele se aduna dupa 15 august cand plantele au ajuns la maturitate deplina. Atat rosiile cat si plantele trebuie sa „plesneasca” de sanatate. Fructele trebuie sa fie aproape de a se strica, adica foarte coapte. Pun semintele cu tot cu zeama lor intr-un pahar ( sau orice altceva ) si pun apa peste ele, cam jumatate din cat arata ele. Le las pana fac un strat serios de mucegai ( nu la soare ) apoi le spal cu apa rece, le usuc si le pun in pliculete de hartie sau de plastic cu zip. Mucegaiul distruge gelul din jurul semintelor, astfel vei avea un procent mai mare de reusita in momentul germinarii, germinare care se va produce mai rapid tocmai datorita lipsei gelului. Valabil si pentru castraveti.
Wow ce rosii – gigant 😐
Felicitari lor ! Foarte frumos !
Multumesc tuturor, imi dati curaj.
mmm, cum fac sa pun un avatar al meu ?
Merci.
doamne, Nicule, de aia ai asa gradina faina, pentru ca esti atat de priceput si de muncitor si plin de rabdare! m-am uitat ca matza-n calendar la procesul de salvare a semintelor. bravo!
Merci, da’ sa stii ca nu-i complicat, e de-ajuns sa faci o data apoi „te prinzi” cum sa faci tot mai bine ( ca in orice domeniu, dealtfel )
Pai ce fac fetele ? Vad un barbat la ananghie si nu-l ajuta ? Sunt unu’ dintre putinii reprezentanti ai sexului ( intotdeauna ) tare pe acest blog si deci va rog sa ma tratati ca pe o piatra pretioasa ( pietroi, daca vreti )
Nu-s chiar asa de urat incat blogul Alexandrei sa nu ma suporte….
🙂 🙂 🙂
Da-mi mie poza pe mail si o public eu, cred ca altfel nu se poate.