Trufia de a fi tanar

Imi amintesc perfect cum priveam catre cei mai in varsta atunci cand eram foarte tanara: cu politete, dar si cu mila, cu parere de rau pentru ei, cu bucurie pentru mine. Nu am sa uit niciodata cat de convinsa eram ca voi schimba lumea si voi trai tot ce e esential pana in 30 de ani. Cum credeam ca iubirile venite dincolo de deceniul al treilea de viata nu pot fi decat niste incercari expirate de a salva ceea ce nu mai poate fi salvat. As fi putut sa jur ca oamenii trecuti de 35, hai, 40 de ani, nici nu se mai gandesc sa faca dragoste. Ca orice tentativa erotica a cuiva trecut de prima tinerete n-ar fi decat un gest libidinos al unui om care si-a trait deja traiul, dar acum nu stie sa-si duca batranetile cu demnitate. Si, cu mare rusine si umilinta, imi amintesc mereu cum am spus cand aveam vreo 19 anisori si-o minte cat o gamalie, despre o femeie de cincizeci si un pic de ani, care mi se parea mult prea cocheta pentru varsta ei, ca e cu un picior in groapa, dar ii mai arde sa faca pe fasneata.
Trecusem bine de 20 de ani cand am descoperit o formula cinica prin care numeam femeile trecute de 40. Sunt doamne „in etate”, spuneam, zambind superior. Si ma simteam bine gandindu-ma ca eu sunt cu mult mai dezirabila decat toate femeile acelea peste care viata a curs deja. Nu am cum sa sterg din istoria mea trufia pe care am purtat-o in gand ani de-a randul. Dar pot sa incerc sa ispasesc vorbind despre asta, cersind oprobriul care m-ar face sa ma simt certata si, dincolo de care as putea fi iertata. Viata mi-a platit fara mila politele pe care le meritam. Oricat de mandra am fost de anii mei tineri, n-am fost in stare sa-mi gasesc nici iubirea, nici rostul. Asa frageda si dezirabila cum eram, n-am fost nici pe placul, nici pe potriva cuiva care sa-mi fie partener de mare iubire. Marile deznadejdi le-am trait pe vremea cand niciun fir de rid nu-mi brazda chipul. Dar inima imi imbatranise de-atata nenoroc.
A fost nevoie sa ajung in preajma „etatii” de care, odinioara, radeam pe furis, ca sa-mi gasesc dragostea si linistea. A trebuit sa astept decenii de-a randul ca sa descopar miracolul implinirii in tot si in toate. Si abia acum stiu ca nu exista varsta pentru dragoste, nici pentru frumusete. Ca tinerele care privesc cu dispret femeile mai in varsta, convinse fiind ca dragostea va veni mai intai la ele pentru ca au anii de partea lor, sunt doar niste proaste care se mandresc cu o calitate pentru care n-au niciun merit si care, oricum, se va risipi curand. Pentru ca nu exista numaratori care sa ne tina departe de implinire. Exista doar obstacole pe care ni le ridicam noi insine in calea fericirii. Exista doar lipsa de curaj sa traiesti, oricand, orice iubire ca si cum ar fi cea dintai si cea de pe urma.
De Alice Nastase in „Conversatii”.
Primit pe mail de la Ella, prea frumos spus ca sa nu  impartasesc cu voi.
O duminica frumoasa, tuturor!

About Alexandra

Economista, salariata la stat, pasionata de gradinarit si de sapunarit
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

10 răspunsuri la Trufia de a fi tanar

  1. Mariana spune:

    Buna dimineata;Da,da bine ai facut!Pa si duminica placuta!

  2. Ella spune:

    Alina, ai viteza de supersonic… Eu o iubesc teribil pe Alice Nastase, pe care am descoperit-o acum vreo 3 ani, citind revista TANGO, cea mai buna si de substanta revista pentru femei de pe piata.Celelalte sunt superficiale, pline de poze si de reclame. Credeti-ma, le-am parcurs in timp pe toate, deci vorbescc in cunostinta de cauza. Pentru cine nu o cunoaste, Alice este redactor sef la revista TANGO, este desteapta, sclipitoare, are o echipa de redactori asemeni ei, este o femeie fericita acum si implinita complet abia pe la 38-40 de ani, la a doua casatorie. L-a descoperit pe cel de-al doilea sot, culmea, foarte aproape de ea,(el este fotoreporteul revistei, Paul Buciuta)), se iubesc si traiesc intr-o armonie pe care ea o credea pierduta definitiv. Descrie atat de frumos aceste sentimente, incat te face sa crezi in iubire si in fericire. Are doi copii din prima casatorie si unul din a doua. Deci, doamnelor, niciodata nu e prea tarziu. Eu nu ma entuziazmez prea usor, insa chiar imi place femeia asta si tot ce face ea.

  3. fosile spune:

    Alexandra,am pus like pentru ca chiar imi place articolul.Ma regasesc la virsta cind spuneam ca toti cei trecuti de 45 de ani ar trebui sa traiasca in rezervatii-sa munceasca,sa (mai) viseze-si sa ne lase noua planeta<pentru ca pamintul este o planeta a tineretii.
    Da,asa este.Atita doar ca acum stiu ca tinar esti indiferent de virsta.

  4. Alexandra spune:

    Alexandru , si mie mi-a placut atat de mult incat, na, l-am publicat pe blogul meu. Toti cei trecuti de o anumita varsta suntem constienti de ce scrie mai sus, dar Alice a spus-o atat de frumos!🙂

  5. Mihaela C.P. spune:

    Haha…dar cum ii priviti acum, cei de peste 40 de ani pe cei care au peste 70? Tot la fel cum era atunci cand aveati(aveam) 19 ani si tot ce trecea de 30 era moșulache .Imi aduc aminte ca atunci cand aveam 17 ani aveam un prieten cu care ieseam la lungi plimbari si cam tot pe traseul nostru ne intalneam cu o pereche care sa fi avut , poate, in jur de 30 de ani fiecare. Ce mai chicoteam si radeam de ei cand ii vedeam tinandu-se de mana si plimbandu-se pe bulevardul ”destinat” celor tineri, cum eram noi! Ei, si acum poate cand ii vedem pe cei mai in varsta, avem putin din aroganta varstei celor (inca) in putere, care cred ca ei au ridicat pe umerii lor pamantul.

  6. maryanne spune:

    Multumesc ca ai impartasit cu noi !

  7. cafeauata spune:

    De cand eram in primele clase, mi-am dorit sa am 36 de ani. Fix atat, nu mai mult, nu mai putin. De ce? Incerc sa caut o explicatie si singura ar fi aceea ca mama mea avea aceasta varsta atunci si pentru mine era perfecta. Am trecut de mult de 36 si nu am regasit inca acea perfectiune, din pacate.

  8. Mell spune:

    Draga Alexandra, in primul rand bine te-am regasit! (Te-am mai vizitat intre timp dar pt. ca nu primisem din partea ta acceptul -scris-de a posta, m-am abtinut). De data asta insa, ma risc😉. Mi-a placut f. mult „extrasul” de mai sus, plus felul in care ai rezonat tu, incat imi voi permite (cu voia ta) sa-mi exprim umila mea parere. Eu cred asa: fiecare varsta este frumoasa daca stii cum s-o traiesti si stii sa-ti porti cu demnitate anii. Plus ca odata cu varsta, privind in urma si facand bilantul, ai ce vedea (ma refer la realizari si nu numai materiale…), lucru care te face sa fii implinit si sa te bucuri ca n-ai trait degeaba. In ceea ce priveste iubirea si ea isi gaseste locul sub alta forma decat la tinerete, fiind concretizata prin respect si devotament fata de cel de langa tine. Acum ce pot sa-ti doresc? Sa dea bunul Dumnezeu sa ai viata lunga, cu realizari dupa pofta inimii si sa te bucuri de anii ce ti-au fost haraziti. Viata e frumoasa si merita sa fie traita din plin la orice varsta deci traiti clipa! (Mai nou aceasta a devenit deviza mea de ceva vreme incoace ;)).

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s