Nu sunt o feminista. Consider ca femeia are un rol bine stabilit atat in familie cat si in societate si nici nu stramb din nas cand trebuie sa fac de mancare, sa calc, etc. Nici nu ma deranjeaza cand sotul meu imi mai ridica oalele si imi da cate un sfat binevenit in bucatarie si nici nu ma dau in laturi sa-l ajut si eu pe el sa urce ceva in pod, de exemplu. Cu toate astea, nu stiu de ce, pur si simplu ma oripileaza femeile delicate, neajutorate si cam…prostute, care nu pot face doi pasi fara sa se tina de bratul uni barbat.
De ce va spun toate astea? Pentru ca azi am intalnit o situatie aproape comica, daca nu devenea enervanta la un moment dat. Sa va povestesc…
Pe la pranz, am coborat la parter cu gandul sa-mi iau o cafea de la aparatul automat, instalat la cafeterie. A, vreau sa va spun, ca e oarecum in context, ca desi sunt sefa, imi iau singura cafeaua, de mancare, imi fac singura cumparaturile si imi formez singura numerele de telefon unde am nevoie sa sun in timpul serviciului.
Bun, la cafeterie, o domnisoara cu ochi lacramosi, era asistata pentru obtinerea unei cafele din burta aparatului, de insusi Dom’ Marian, administratorul cladirii unde lucrez, spaima femeilor de serviciu si a noastra, a tuturor. Incerc sa va descriu dialogul celor doi.
Fata: Ups, mi-a venit bancnota inapoi! Ce fac??
Administratorul: ( Cu calm, parinteste): O mai bagati o data, usor, putin oblic.
Bancnota introdusa cu succes.
Fata: Si acum ce fac?
A: Alegeti ce cafea va place?
F : A, daaa? Hi, hi! Pai nu stiu! De care ziceti sa-mi iau?
A: (incredibil de calm): Pai nu stiu, de care v-ar placea?
F: Mie de fapt nu prea imi place cafeaua, dar cum toata lumea bea… Sincer, nu stiu ce as vrea! Hi, Hi!
Eu, sincer, cam stiu ce as fi vrut, mai ales ca statea in fata mea, intr-o pozitie numa buna…
A: Espreso, cappuccino, cafea simpla, ciocolata calda, alegeti-va!
F: Pai…ia sa vedemmm… hai sa fie un cappuccino, ba nu, un espreso lung…sau mai bine un …sau…of…ce greu ma hotarasc,asa sunt mereu, cand trebuie sa aleg ceva, pur si simplu nu ma pot hotara! Hihihi!
In clipa aia s-a uitat la mine cu ochii aia lacramosi, in speranta, probabil, ca am sa-i spun eu ce sa bea ea! Cred ca aveam o figura destul de fioroasa, dupa 15 minute cat am stat la rand pentru o amarata de cafea, timp in care am ascultat o conversatie cretinoida si o multime de hihi-uri peste masura de enervante, pentru ca brusc, s-a hotarat. O cafea cu lapte! Uf, slava tie Doamne, aleluia!
A apasat cu o inimaginabila delicatete butonul destinat cafelei cu lapte, iar aparatul a inceput sa-si faca treaba.
Fata: Oau, da’ ce face asa? O sa explodeze??
A” :Nuu, acum macina cafeaua.
F : A, da? Hi Hi! Faina treaba!
Dupa care a inceput sa curga laptele.
F:Domnu Marian, domnu Marian, e alba!!!
A: Da, asta e laptele, vine acuma si cafeaua! Rabdare, domnisoara, zise el cu un zambet fin.
A curs si cafeaua si o aud iar:
-E gata, pot s-o iau? Nu ma frige?
A: Nu acuma, lasati sa piuie un pic, atunci inseamna ca e gata, a curs toata in pahar.
F: Ahaaaaa! Hihihihi! Ce faina treaba!
Aparatul a facut un bip prelung.
-Acum e gata, pot s-o iau?
– E gata, aveti grija ca frige!
-Oau, chiar ca frige! Da’ n-are lingurita? Ar trebui sa aiba lingurita, sa o amestec?
_ Are, vedeti ca are.
-Are, ce mica e, nici n-o vedeam! Hihihihihi!Oau, multumesc, domnu Marian, ce ma faceam eu fara dumneavoastra?!
De-aia va zic, femeile neajutorate, sau care doar fac pe handicapatele, sunt o maare, dar o mare belea ! Dar si mai mare beleaua e cand intalnesti barbati in aceeasi categorie! Dar despre asta intr-un episod viitor!
Un weekend lipsit de griji va doresc!
Gradina visata 
Nu se poate !!!! Hihihi, as vrea, sa fi vazut figura ta, Alexandra !!!
Ba, cred ca n-ai fi vrut s-o vezi… :D))
Am ras cu lacrimi 🙂 🙂 🙂 … era de ras, nu? … ca in ultimul timp reactionez aiurea
Hihihi sigur avea si un job in care toata ziulica hi hi hi cu altele…
Io le-as incadra intr-o categorie aparte, pe astea cu hihihi si pe cele cu fata, mai fata, da sa vezi mai fata.. sau mai rau fetito,,, mai fetito,,,
De vreo doua zile mi-am scos burtica la plimbare si am mers cu autobuzul la serviciu. M-am ingrozit de cate pitzipoance am vazut… de cat prost gust, de cate nerusinare.
Pitzi are neaparat cizme ca muschetarii, pana dupa genunchi si pantaloni lipiti de corp, sa-i arate toata grasimea, ca asa e la moda, Pitzi tine neaparat si geanta si telefonul in mana stanga, ca sa i le vada lumea, vorbeste nonstop hlizindu-se sau dandu-se importanta ,, la mobil, ea stie cu cine…si neaparat cu vocea ridicata, ca sa auda si cel din spatele autobuzului.
Deh, ori am imbatranit ori am pierdut notiunea prezentului.. pe undeva.
Week-end frumos si numa bune Alexandra !
exact asa zic si io, calatorind zilnic cu troleul!
Pingback: La Berlin, cu mana intinsa « Hai ca se poate!
😀 😀 😀
prostuță, zici ?
păi asta băune, maică !
Hihihihi!:D
Pingback: In imensa mea bunatate « Hai ca se poate!
Si?
Ai asteptat asa,fara sa zici nimic?
Eu nu m-as fi rabdat sa tac.
Alex,ce sa-i fi zis? Doar s-o dau cu capu’ de aparatul ala, pana iesea toata cafeaua din el! :D))))))))
Esti tare de tot :)))))
Din el din aparat sau din capul ei, ca sa nu mai vina si cu alte ocazii?
Dar de ce spui tu ca domnul acela calm si dragut e spaima tuturor? Ar trebui sa faceti niste training-uri cu femeile de serviciu sa nu mai fie coltose sa para neajutorate, ca omu’ e in stare sa puna mana si pe matura in locul lor… Are potential…
daaaaaaaaaaaaaa, eu asa as fi facut :)))))))))))))))))))
Nici eu nu as fi fost in stare sa tac. Cu siguranta interveneam la intrebarea „ce cafea sa iau?”. I-as fi servit: „pana va hotarati dvs. ce cafea sa luati, lasati-i pe ceilalti care stiu deja”.
eu nu știu cum de te-ai abținut și nu i-ai zis ceva de genul: ”până vă hotărâți, v-aș ruga să mă lăsați pe mine să-mi iau cafeaua, că-s în timpul programului, n-am toată ziua la dispoziție”! mrrrr!
și eu am pata pusă pe astfel de miss piss!
Uikend frumos și ție, Alexo. Poopes!
Am citit toata postarea cu sufletul la gura… sau mai bine zis cu gura pana la urechi, asteptand sa vad cum se termina toata hihi-leala :)))) Super! Mi-ai inseninat ziua! :)))))))))))))0
Mai tu stii ca unele din astea ma complexau pe mine in facultate? Aveam impresia ca nu eram indeajuns de feminina :))) Noroc ca mi-a trecut repede. Hihihi!
ai observat ca intotdeauna langa o femeie neajutorata rasare un cavaler care-i face treaba? mai cu nitica condescendenta, mai cu nitica ironie…da’ o ajuta pe biata neajutorata 😀
Ma intreb cata rabdare ar fi avut „domnul” Marian daca in locul lui Hi,hi,hi ar fi fost sotia personala? Oricum, tu stai tare bine cu nervii…
Dar de cele fitzoase care atunci cand sunt insarcinate zici ca-s mimoze si fac atata caz de parca nimeni n-ar mai fi nascut. Ca sa nu mai zic, ca, dupa ce se naste bebelusul se poarta de zici ca ar fi facut un ou de aur si se vaita si se rasfata de-ti vine sa innebunesti. Iti amintesti cum ne cresteam noi copiii? Doamne, cate mai faceam, si n-aveam nici pe naiba!
Te pup si ma bucur ca suntem tari ca stancile ! Sic !!!
Aproape sigur flirta. Sau, ma rog, ceea ce credea ea (poate numai instinctiv) ca e un flirt. Balauradegradina a comentat cam in acelasi fel, dar cu o relatie cauza-efect inversata.
Poza de „neajutorata” atrage o anumita categorie de „masculii” (naiba stie, poate chiar pe toti 😦 ), indubitabil. Când, insa, poza asta este dublata de „neajutorarea” reala, situatia poate deveni tragicomica.
P.S.
Hai ca m-am gasit si eu sa comentez, barbat, printre atâtea doamne. Scuze!