Un chec

Dar nu un simplu chec, ci unul facut cu oua de la gainile mele. Fiind prima isprava de genul asta, am considerat de cuviinta sa imortalizez momentul spre fericita aducere aminte!

Ati sesizat culoarea? E galben-galben! Frumos de nu se poate!

Morala: daca aveti curte, luati-va cateva gaini si un cocos. Trei gaini si un cocos. Biiiine, cinci gaini si un cocos ( la sugestia lui fiu-meu, care are aproape 21 de ani  ;) )

Revin cu cateva floricele.

O duminica frumusica!

Posted in Uncategorized | 18 comentarii

Taieri de primavara la trandafiri

Ei, dragilor, hai ca am ajuns si eu sa-mi tund trandafirii in sfarsit. Mai pe seara , ca orbetii, mai in weekend, printre stropi de ploaie, cert e c-am facut-o.

Eu tai trandafirii primavara, desi in unele locuri am vazut ca scrie ca se pot face si toamna taieri usoare, de curatare. Insa cum am o amintire nefericita legata de taierea de toamna a trandafirilor, dupa care taiere a venit un ger naprasnic si era cat p-aci sa-mi pierd frumusete de trandafiri, m-am limitat la a-i taia numai primavara.

Iarna trecuta, daca va mai aduceti aminte au fost niste geruri naprasnice, iar trandafirii, desi musuroiti, au avut de suferit, adica le-au degerat toate partile exterioare, pana aproape de sol si doar ceea ce era musuroit, adica acoperit cu pamant a ramas nevatamat. Asa ca a trebui sa tund bietii trandafiri de jos de tot.

Asta se intampla cu ramurile degerate, ori uscate, se elimina.

Iarna care tocmai s-a dus n-a fost atat de geroasa, iar trandafirii se prezinta bine, asa ca i-am tuns mai lejer.

Cum se face operatiunea. Am sa va spun cum fac eu, de cativa ani. Mai intai se scurteaza ramurile. Unii spun ca la doi muguri de la baza, dar cum eu vreau sa-mi creasca inalti, i-am taiat cam la o jumatate de metru de sol, toate ramurile la fel. Taierea se face oblic, deasupra mugurelui cu un centimetru. Apoi se elimina ramurile crescute in interior, pentru a inlatura pericolul ranirii trandafirilor. Ramurile ce cresc in interior, mai ales daca au spini, pot zgaria celelalte ramuri, chiar rupe lastari si boboci. De asemenea, taierile ramurilor interioare aerisesc trandafirul, care primeste astfel mai multa lumina si mai mult aer.

Nu trebuie sa uitam de ramurile uscate, rupte, care evident , n-au ce sa caute acolo, ori de lastarii salbatici iesiti pe margini.

Tot acum se pot face si mutarile trandafirilor. Inainte de a muta un trandafir, acesta se va tunde, iar mutarea propriu-zisa se face la fel ca la plantare, binenteles asigurand o groapa pe masura radacinii. Imediat ce a fost mutat, trandafirul trebuie udat bine, doua saptamani la rand, pentru a fi siguri ca se prinde. De cele mai multe ori, se prinde fara probleme.

Posted in Trandafiri, Uncategorized | Etichetat , , , | 24 comentarii

Experienta mea cu sapunurile

Cred ca v-am zapacit cu sapunurile mele! Da, sunt convinsa de asta, dar la urma urmei, asta e blogul meu si scriu in el ce-mi trece prin cap, asa ca nu trebuie sa va suparati prea tare pe mine.

Chestia asta cu fabricarea sapunurilor m-a lovit pe neasteptate , iar daca as fi anticipat cat de putin ca imi va da dependenta, credeti-ma ca m-as fi tinut departe. Dar n-a fost sa fie asa si iata-ma acum, dupa o luna, innotand in sapunuri si arome, cautand furnizori de uleiuri ( apropo, cocos nu mai gasesc), de uleiuri esentiale, incercand fel si fel de combinatii de arome si ingrediente.

Am stat de cateva ori sa-mi aduc aminte de unde a pornit ideea asta cu sapunurile fabricate in casa si n-am reusit sa-mi dau seama. Parca a venit asa, din senin, desi undeva trebuie sa fi fost ceva ce a generat patima asta a mea. Nu stiu ce a fost si am incetat sa-mi mai bat capul. Cert e ca am luat un virus periculos si daca ar fi sa-l aseman cu ceva ar fi cam cu jocurile de noroc. Da, atat este de periculos! :D Nu mai dormi, nu mai mananci, nu-ti mai vine sa mai faci altceva si asa cum impatimitii de cazinouri abia asteapta sa stea fata in fata cu masa verde, slot-ul sau roata ruletei, asa abia astept eu sa stau alaturi de sticlele mele de uleiuri, de sticlutele mele cu uleiuri esentiale, de formele si laditele cu sapunuri. Cand am spus ca e boala grea n-am exagerat cu nimic, credeti-ma!

Acum cred ca a venit vremea sa va spun cum sunt aceste sapunuri mancatoare de energie, iar cu acest post,sa incerc sa ma exorcizez cumva de acest viciu. Ca intr-o spovedanie spumoasa!

Cum va spuneam, sapunurile mele au in componenta combinatii de ulei de masline, ulei de cocos, ulei de palmier, ulei de orez, ulei de samburi de struguri si ulei de ricin. De asemenea, soda, caci fara soda nu exista sapun, glicerina fiind rezulatata in urma aceluiasi proces de saponificare care are la baza soda. De fapt sapunurile facute in casa, dupa saponificare, adica 24 de ore, contin 75% sapun si 25% glicerina.Nici un strop de soda nu le mai tulbura armonia. Cele din comert sunt aproape complet lipsite de glicerina, care este extrasa si folosita in alte scopuri si inlocuita cu altceva, chimic, nenatural.

Procesul de fabricatie este asa-zis la rece, de fapt la temperatura camerei, in felul asta uleiurile pastrandu-si intacte proprietatile, fata de procedeul prin fierbere.

De ceva vreme ma si spal cu ele. Prima reactie a fost ca imi usuca pielea si evident am intrat intr-o mica depresie, care insa n-a durat mult, pentru ca incapatanata cum sunt, am continuat sa ma spal cu ele. A doua oara nu s-a mai intamplat asa, iar rezultatul a fost mai mult decat multumitor. Ma asteptam sa nu faca spuma, pentru ca demult am avut un sapun din ulei de masline, o caramida verde urat mirositoare, care mai mult ma murdarea decat ma spala. Deci fac spuma.Din greu.

Apoi curata. Cand vine sezonul rasadurilor, al gradinaritului in general, efortul de a-mi curata mainile este dublu fata de restul timpului, pentru ca acum mizeria, praful, tarana, intra in pori si iti trebuie perseverenta, nu jucarie sa iti scoti pielea la lumina. Curata foarte bine si asta se poate vedea imediat dupa cantitatea de negreala ce se scurge in urma spalarii.

Fiind aromate cu uleiuri esentiale, la prima mirosire nu par foarte parfumate, insa mirosul , asa discret cum este, ramane pe piele timp indelungat. De asemenea, sunt binecunoscute  efectele uleiurilor esentiale asupra organismului.

Dincolo de faptul ca sunt placute si eficiente, numai faptul ca sunt fabricate din ingrediente naturale, fara aditivi chimici, ar trebuie sa conteze in mod esential. Nu insist, cei care stiu acest lucru, il stiu foarte bine, cei care nu dau doi bani pe chestia asta, ii priveste.Eu una n-am insistat niciodata sa fac un bine cuiva cu forta ( poate cand eram mai tanara si idealista), asa ca fiecare face ce vrea si cat il duce mintea.Si asa cum stiti, nicio fapta buna nu ramane nepedepsita, deci im vad de treaba mea . :D

Sapunul meu a fost testat pe tot felul de piei, ha ,ha, cum suna, iar  reactiile au fost doua:

1-eh, sapun…

2-foarte bun, deosebit, fin, curata, ce spuma face, nu-mi mai trebuie crema de maini, mi-a disparut eczema!! ( caci da, am o colega de serviciu careia intr-o saptamana de utilizare i-a disparut o eczema nasoala din palma din cauza careia barbatu-sau spala vase in draci, saracu’ :D)

Acestea fiind zise, inchei definitiv subiectul sapunuri, nu inainte de a va spune ca s-ar putea sa construiesc , candva, un alt blog, dedicat in exclusivitate sapunurilor. In definitiv, aici este gradina visata, nu spa-ul din gradina! :D

Totusi, nu ma pot impiedica sa mai postez o data cateva imagini cu sapunurile mele mult iubite! Doamne apara si pazeste! :D))))))

Posted in Sapunuri naturale | Etichetat , , | 46 comentarii

Buna dimineata!

E frig si bate vantul si nu poti decat sa ghicesti ca soarele e sus pe cer. Tocmai bine sa stai in casa si sa te invarti facand ba una, lasand balta alta.Am mutat puii in sufragerie ca sus devenise prea cald si parca incepusera sa miroasa. Ce parca, incepuse sigur sa miroasa. Imi lipseste trilul lor, pe de alta parte.

Azi am de repicat musai alte rosii. Credeam ca scap, dar socrii mei vor neaparat rasaduri de la mine, asa ca mort-copt, azi repic la greu .

Nu sunt prea vorbareata in dimineata asta, asa ca mai bine va arat niste poze.

Tutunul. A iesit. Acum sa vedem ce face mai departe.

Regina noptii, alba, parfumata. Mi-s tare dragi florile astea, asa ca anul asta pun inca si mai multe si mai grupate, sa ma satur de mireasma lor.

Pepene galben, „ananas”, he,he!Cat de bine merge cu prosciuto, rucola si parmezan. opresc cateva fire, restul la soacra-mea cu ele. Ea are 5000 mp , deci isi poate permite orice lux in materie de gradinarit.

Busuioc repicat. Creste frumusel.

Busuioc purpuriu nerepicat. Iar migaleala…

Broccoli. L-am repicat fortat, inainte de vreme. Cu ele eram in brate cand am alunecat si am cazut lata. Binenteles ca s-au imprastiat in cele patru zari, asa ca a trebuit musai sa-l repic. dar vad ca e ok. Broccoli e o premiera pentru mine si sunt tare curioasa. Ati avut dreptate, in fiecare an gradina e altfel.:D

Rosiile cresc in ghivece. In ghivecele mai mari cresc mai repede, deja sunt duble fata de cele din paharele de plastic, desi au aceeasi varsta. Ce inseamna spatiul. Si la pestii din acvariu e acelasi lucru, daca e acvariul mic, pestii raman mici.

Castravetii, iar mai jos, dovleceii.

Asta am de repicat azi.As face o claca, va bagati? :)

Am dat o raita pe afara, cat sa fac doua trei poze, iar vederea primilor boboci mi-a mai incalzit putin sufletul.

Iar acum sa va arat ultimle ” creatii” in materie de sapun. Inca nu mi-a trecut. Sper ca daca vine vremea buna si ies afara din casa, sa ma mai las de sportul asta destul de costisitor si mancator de timp.

Aroma de lavanda si gardenie.

Scortisoara. Miroase innebunitor, fratilor!  Abia astept sa ma spal cu el, sper sa nu atrag ganganii pe mine!:D

Asta e tot cu portocala si ylang-ylang, dar in alta prezentare, parca mai frumoasa. Verdele e de la spirulina, unul dintre colorantii naturali pe care ii folosesc.

Cam asta a fost.

Va doresc o duminica frumoasa !

Alexandra

Posted in gradinarit, Sapunuri naturale | Etichetat , , , , , , , , | 22 comentarii

Am un blog. Ce fac cu el?

Acum un an pe vremea asta habar n-aveam ce e aia blog, cred ca v-am mai zis. De fapt, imi inchipuiam ca e un fel de jurnal , pe internet, tinut de oameni care nu prea au ce face si nici prieteni nu prea au si incearca prin intermediul blogului personal sa comunice cu lumea. unele bloguri chiar asa si sunt.

Apoi am descoperit-o pe Elisa si atat de tare mi-a placut ideea unui blog de gradinarit ( si blogul ei, evident), incat am hotarat pe loc sa-mi fac si eu unul . A mai contribuit la decizia mea dorinta de a imortaliza undeva, cumva, trandafirii mei, de care sunt inca foarte mandra. Si asa s-a nascut gradina visata.

Acum, treaba e, eu ce mai scriu in el? Ca am cam scris tot ce stiam, poate cu unele mici exceptii, caci atunci cand am inceput blogul, in mai 2010, trecusera lucrarile de primavara. Cu alte cuvinte, dupa ce ajung la luna mai, ce fac, o iau de la capat, sa va fac lehamite cu rosiile, vinetele, patrunjelul si zacusca mea?

De-aia ma intreb de vreo cateva zile incoace, ce fac eu cu blogul asta mai departe?

Si va intreb si pe voi: ce fac eu cu blogul asta?

Posted in Uncategorized | 49 comentarii

Eseu

Vom demonta astăzi încă un mit, şi anume că Făt-Frumos
este personajul pozitiv din basmele româneşti, iar Zmeul un ticălos fără pereche. În fapt, aşa cum vom vedea imediat, lucrurile stau exact pe dos.

Să facem mai întâi un mic profil psihologic al celor mai
importante personaje din basmele româneşti.

Împăratul
E un moş senil şi complet incompetent. Singurul merit că a ajuns împărat
e că a fost primul născut. Nu e în stare să aibă grijă de fii-sa, prin
urmare mă întreb cum mama dracului ar putea avea grijă de ditai
împărăţia. Nevastă-sa lipseşte din peisaj, e subînţeles moartă şi l-a
lăsat cu trei fete care sigur nu-s ale lui, fiindcă moşul are vreo 70 de
ani şi aia mică în jur de şaişpe. Deşi e înconjurat de viziri, dregători,
sfătuitori, când e să ia vreo decizie îţi vine să-l iei la palme: primul
individ care-i aduce fata înapoi o primeşte de nevastă şi mai ia şi
jumătate de împărăţie. Strămoşul său care a întemeiat dinastia se
răsuceşte în  mormânt.

Fata cea mare şi fata cea mijlocie
Sunt nişte strâmbăciuni nasoale, plate şi complexate, care-şi urăsc sora
mai mică pentru că e mignonă, are fund, ţâţe, e în centrul atenţiei şi e
aia răpita, ba se mai şi mărită înaintea lor. Sunt atât de jenante că
nici un zmeu nu le vrea.

Fata cea mică
E aia răsfăţata, bunăciunea învăţată să i se facă toate poftele. Mai e şi
curvă de mică. Nici nu vreau să vorbesc mai mult despre ea, că mă
enervez.

Făt-Frumos (Fefe)
De obicei, e unu’ căruia nu i-a plăcut cartea: ori prinţ, ori vreun
coate-goale. Frumuşel şi efeminat, metrosexual nativ. Ar fi stat să frece
menta în continuare şi să se ia la trântă prin iarbă cu oile, cu fraţii
lui sau cu flăcăii satului, da’ vrea să dea lovitura. Şi, când boul de
împărat dă sfoară-n ţară cu fiică-sa şi tronul premiu, normal că se
prezintă primul. Habar n-are cum arată fata împăratului, dar nici nu-l
interesează prea mult, de fapt vrea împărăţia. Şi oricum ştie de la
tovarăşi că de obicei e răpită bucata familiei, nu cârjele ălelante două.

Calul
E singurul personaj pozitiv din toată povestea care merită apreciere.
Înainte de episodul cu jăratec zace slab, bubos şi răpciugos în grajd,
ceea ce arată încă o dată că împăratul e un idiot – nu aşa te porţi cu o asemenea comoară. Calul e cel care îi face strategia lui Făt-Frumos, în vorbe puţine şi concise. Nu zice prea multe pentru că probabil îi e jenă să intre-n vorbă cu un oportunist analfabet. În sufletul lui, îşi doreşte să fie în echipa Zmeului.

Mama Zmeilor
Este exact opusul împăratul. În primul rând, la ea e sigur că e mama
zmeilor. Apoi, a făcut trei băieţi care e fiecare la casa lui, nu două
plângăcioase şi-o curvă care stau pe capul lui, ca împăratul. Şi ia
hotărâri bune şi de una singură, n-are nevoie de o armată de viziri,
dregători, sfătuitori, etc.

Zmeul
E un tip hotărât, energic şi forţos. Probabil are un nas cât toate
zilele, umblă neras, e păros şi are palmele tăbăcite. Asta ce ne spune?
Că e un om care munceşte! A tras din greu ca să ajungă unde e – a ucis, a luptat, a umblat, a jefuit, s-a preocupat de cariera lui! Aşa merg lucrurile pe tărâmul celălalt, acolo nu-ţi dă nimeni un castel că te cheamă împăratul-nu-ştiu-cum. E sigur că Zmeul şi-a clădit palatul cu mâinile lui. Bine, o mai fi avut nişte muncitori pe care i-a mâncat după aia, dar sunt convins că a stat cu ei acolo, pe capul lor, să vadă cum pun ăia marmura în baie, să nu-l tragă-n piept şi să-l fure. Şi mi se pare normal să-i mănânce la sfârşit, ştim cu toţii cum sunt  muncitorii.
Mai ştim că are o moşie imensă, populată cu tot felul de jivine
ticăloase. Chiar credeţi că e uşor de administrat aşa ceva, să-i ţii în
frâu pe toţi ăia? Păi aia nu sunt proşti ca ţăranii împăratului, dacă nu stai cu pleoapa pe ei. Deci, Zmeul e un bun gospodar, un bun cunoscător de oameni, un excelent strateg militar şi un bun trezorerier.
Dar Zmeul e un tip cinstit în sentimente şi cam fără noroc la femei. I-a venit vârsta însurătorii, a stat, a analizat, a cercetat, şi-a căutat nevastă. n-a găsit pe nimeni pe placul lui în propriul tărâm (ce s-alegi din jivinele alea?), deci s-a uitat la vecini. S-a îndrăgostit de fata aia mică a împăratului (ştie ce-i frumos, măcar fizic, şi nici nu încalcă eticheta, ţinteşte la acelaşi rang) şi a procedat în consecinţă, aşa cum cerea tradiţia: a luat-o la el. Aşa a făcut şi tac-su cu mă-sa, şi bunicul lui, şi străbunicul lui, la vremea lor. Aşa e normal: clar, fără ascunzişuri, umblat cu şoalda şi alte prosteli. Pui problema direct: „Fă, te iubesc, te vreau! Treci încoace.” Şi prostul chiar o iubeşte: n-o forţează, n-o siluieşte, e romantic, are o grădină cu trandafiri, o-nconjoară de bogăţii, îi face  toate poftele. N-am auzit nici o poveste în care Zmeul s-o ţină pe prinţesă legată în beci, goală-puşcă şi să vină s-o violeze când are el chef, după cum ar merita. Peste tot citesc numai de caftane, covoare, tiare, bucate alese, mătăsuri fine, rochii, giuvaere, o ţine-n puf.
Omul e familist şi serios, nu-şi uită îndatoririle: se duce-n fiecare zi
la muncă şi anunţă civilizat, cu buzduganul, când vine acasă. Şi toate
astea pentru ea, ca să n-o sufoce cu atenţie, să-i lase spaţiu, să fie
liberă, să aibă matracuca timp să-şi facă unghiile, să nu facă istericale că, vezi doamne, a intrat peste ea în cameră şi-a văzut-o cu masca de castraveţi pe faţă.
Carevasăzică, individa  trăieşte în puf, îi face prostul toate poftele, şi, în semn de mulţumire, ce face? Se amorezează de Făt-Frumos că are părul mai îngrijit şi tenul mai puţin acneic (vezi, n-ai vrut să te culci cu Zmeul) şi se hotărăşte să fugă cu el. Da’ mai întâi încep să se hârjonească în pat, în patul pe care Zmeul cu mâna lui îl cioplise, din nişte buşteni tăiaţi tot de el din pădure, şi-l cărase-n cârcă până la ultimul etaj al castelului, să aibă japiţa peisaj când se trezeşte dimineaţa sub baldachin. Şi proştii ăia doi stau până îi prinde Zmeul, căruia – în sfârşit! – i se aprind beculeţele.

Mai departe. Zmeul luptă corect, Făt-Frumos trişează: bea apă vie de la un corb pe care-l mituieşte, dă cu peria, gresia, năframa; în fine, face tot ce poate să lupte cât mai puţin şi să-i bage pe alţii la înaintare.

Din toate astea, eu pricep că morala basmului românesc e următoarea:
– dacă eşti un şmecher metrosexual şi ştii să profiţi de pe urma tonţilor
incompetenţi ajunşi în poziţii de conducere, te aranjezi pe viaţă.
– dacă eşti o fiţoasă analfabetă şi de bani-gata, ai toate şansele să
umble toţi după fundul tău şi după averea lu’ tac-tu.
– dacă eşti un tip cinstit, muncitor şi care luptă după reguli, pici de
papagal.

Dacă basmul românesc ar fi avut măcar o urmă de dreptate, Zmeul i-ar fi rupt gâtul lui Fefe cu două degete, ar fi luat-o pe proasta aia, i-ar fi dat o bătaie soră cu moartea şi ar fi trimis-o rachetă înapoi la tac-su acasă. Apoi şi-ar fi strâns armata, ar fi năvălit pe tărâmul împăratului şi i-ar fi făcut prăpăd, ar fi violat, jefuit şi ucis tot ce i-ar fi stat în cale, ar fi unit cele două tărâmuri şi şi-ar fi făcut harem bdsm din toate gagicile alea proaste ca noaptea. Pentru că fiecare merită să-şi trăiască propriul basm.

Primita azi pe mail.

Am zis eu ca ma ocup doar de gradinarit, dar cum nu pot  gradinari deocamdata din motiv de job si zi inca prea scurta,  am postat ce-ati vazut.

Seara buna!

Posted in Zambete | Etichetat , , , , | 8 comentarii

Cu portocale…

…si ylang-ylang.



Cat sunt de talentata! :D

Posted in Cat mai natural, Sapunuri naturale | Etichetat | 25 comentarii