Tufanele

Tufănelele sunt tot un fel de crizanteme care prezintă flori mai mici, de diferite culori, grupate în buchete. Tufănelele se înmulţesc prin drajoni (lăstari ce pornesc din rădăcinile plantelor). Aceştia se plantează primăvara în grădină. înmulţirea tufănelelor se poate face şi prin butaşi .

Tufanelele se înmulţesc prin butaşi confecţionaţi din drajoni (lăstari porniţi din rădăcină) sau prin despărţirea drajonilor de la planta mamă şi plantarea lor în primăvară la loc definitiv, după ce aceştia s-au înrădăcinat în ghivece sau răsadniţe.

 Inmulţirea prin butaşi se face toamna, când plantele sunt înflorite. Se aleg exemplarele cele mai frumoase. Ele vor fi plantele mamă. Acestora li se îndepărtează tijele florale şi se scurtează tulpina la circa 10 cm.

 Plantele mamă astfel pregătite se scot din pământ şi se plantează în ghivece, ţinându-se peste iarnă în locuri răcoroase, cu temperatura de 5-8°. Din când în când se face udatul moderat. Către sfârşitul iernii (februarie, martie) se forţează plantele mamă în vederea emiterii drajonilor. Pentru aceasta, ghivecele respective se introduc în încăperi

 • calde (12-14°), luminoase şi aerisite. Când apar drajonii şi au o lungime de 8-12 cm, aceştia se detaşează de planta mamă. Dintr-un astfel de drajon se fasonează un butaş lung de 6-8 cm (cu 4-5 frunze).

 Butaşii se plantează în vederea înrădăcinării în cutii sau ghivece umplute cu nisip sau cu un pământ uşor, deasupra căruia se aşează un strat de circa 2 cm nisip, în care se va înfige baza butaşilor. Printre măsurile care asigură buna lor înrădăcinare amintim: menţinerea unei temperaturi de 15-20° şi şpriţuirea (stropirea) lor zilnică.

 După înrădăcinare, butaşii se repică la distanţe mai mari, în vederea unei mai bune dezvoltări. în aprilie-mai, butaşii înrădăcinaţi se plantează la loc definitiv, fie în grădină la distanţa de 35-40 cm, fie în ghivece sau jardiniere (dacă se vor cultiva ca plante de apartament/balcon).

 în general, cultura tufanelelor  trebuie făcută într-un teren bine lucrat şi îngrăşat din toamnă. Este bine să se evite terenurile grele şi umede.

Privitor la lucrările de îngrijire din timpul vegetaţiei, prezentăm câteva amănunte şi anume: udatul este bine să se facă numai dimineaţa sau seara, pentru a se evita arsurile pe frunze, iar apa să se administreze la baza plantei. Cea mai bună apă este apa de ploaie.

Tufanelele mele sunt imbobocite, cand vor inflori le fac poze.

Despre Alexandra

Economista, salariata la stat, pasionata de gradinarit si de sapunarit
Acest articol a fost publicat în Flori de gradina și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

9 răspunsuri la Tufanele

  1. vasi zice:

    E o nebunie;si pe ale mele le iubesc ca pe ochii din cap si vreau sa incerc sa le transform si pe cele inalte(de gradina)in mici bijuterii cum sunt cele cumparate.
    Prima poza e mai ciudata,nu-mi dau seama cum sunt cultivate,parca ar fi pe verticala,nu stiu ca off, ma imbolnavesc.

  2. Georgiana zice:

    La Iasi, la Gradina Botanica se face in fiecare an o expozitie de crizanteme. Acolo poti vedea niste exemplare de mai mare frumusetea! am impresia ca tufanelele astea fac parte din aceeasi familie cu crizantemele. Foarte frumoase, iar mirosul lor e unul pe care eu’l asociez cu toamna.

  3. victoriacus zice:

    sunt minunate si tufanelele si crizantemele.Am plantat si eu mai multe anul acesta.A inflorit numai o tufanica galbena iar celelalte au boboci.

  4. Crizantemele (si tufanelele) imi plac cu totul: forma, culoarea, mirosul,frunzele, alura generala a tufei…
    Din pacate aici in Ardeal multa lume le considera „flori de morti” pentru ca sunt printre putinele flori aflate la discretie la inceput de noiembrie, cand se sarbatoreste „ziua mortilor”.
    Eu insa o raman o consecventa admiratoare a lor!

  5. ellly baleni zice:

    adevarat

  6. ellly baleni zice:

    am mai spus odata

Lasă un comentariu