„Săpun de casă”

Poate unii dintre voi stiu ca de vreo sase ani fac sapun natural si ca asta este motivul pentru care scriu atat de rar pe aici. Ce sa faci, e greu sa te imparti intre doua mari iubiri, pana la urma trebuie sa alegi una singura! 😀

Ceea ce in mod sigur nu stiti este ca am scris o carte pe tema sapunaritului, carte care a avut lansarea sambata , 19 noiembrie. Mai este nevoie sa va spun cat sunt de mandra? Nu, nu este nevoie, stiam asta! 🙂

Cate ceva despre lansarea cartii gasiti AICI.

Iar daca vreti si cartea, o gasiti AICI. 

Seara faina!

Cafea la ghiveci

Salutare, oameni buni!

Iata ca dupa mult timp intru si eu pe blogul de gradinarit, pentru ca vreau sa va arat ceva: arborele meu de cafea, ale carui fructe incep sa se coaca. Mai, ce minunatie! Este prima data cand vad cafeaua in pom, iar pomul se afla la mine in casa! 🙂

Mai multe despre arborele de cafea puteti citi  AICI. 

Prin primavara pomisorul a inflorit, a facut doar cateva flori, dar nu i-am dat importanta, m-am gandit ca vor cadea, ca se vor usca. Nici prin cap nu mi-a trecut ca vor face fructe si ca in octombrie-noiembrie acestea se vor coace. Fiind mici si verzi nu prea se vedeau din cauza frunzelor, destul de mari ele, dar cand au inceput sa se inroseasca, atunci le-am vazut , chiar fara ochelari! 🙂 De curiozitate, am luat o bobita si i-am indepartat coaja, dar miezul era apos -gelatinos, cam cum sunt nucile crude. Deci trebuie sa mai am ceva rabdare, inca nu sunt gata.

Va dati seama, puteti sa va cultivati cafea organica, in casa.!Nu conteaza ca vor fi doar cateva cesti de cafea, ele vor fi din cafeaua cultivata de voi! Pentru un impatimit al cafelei si al gradinaritului, cred ca asta ar fi satisfactia suprema! Este asa? 🙂

Poze:

Acum e micut, dar cand va creste ar trebui sa arate asa:

Pfoaa, ce fain!

Acum trebuie sa ma pun pe studiu, pentru ca se ingroasa gluma. Ma bate gandul la o plantatie de cafea organica. Cam cum ar fi asta? 🙂

Va pup, sa aveti o duminica faina de tot!

Cannelloni cu branza

Caldura mare, dragilor! Ce n-as da pentru o ploaie buna, voi nu?

Sa nu ma intrebati de gradina ca nu va spun nimic. Azi am sa va dau o reteta de canneloni cu branza. De ce cu branza? Pentru ca la naiba, e prea cald pentru carne, iar de branza cu rosii si oua omleta mi s-a luat de nu va pot spune! Asa ca azi , eroul din mine a decis ca e vremea sa aprinda cuptorul, nici mai mult nici mai putin! 🙂

Tuburile de canneloni sunt cumparate, la fel si branzeturile , smantana, untul, faina. Ouale sunt de la gainile mele, rosiile din solar, busuiocul si mararul asisderea.

Am fiert tubulatura in apa clocotita  pret de 3 minute , apoi am pus-o la racit. Umplutura am facut-o din branza de capra, smantana, crema de branza tot de capra, pesmet, marar, un ou, busuioc.

Sos bechamel stiti si voi sa faceti, nu va mai zic.

Apoi, am uns tava cu unt,am pus jumatate din sosul bechamel, apoi am asezat cannelonii umpluti, apoi desupra restul de bechamel si rosia storcita, precum si verdeata. Ar fi mers si niste cascaval ras pe deasupra, dar n-am avut.

Fin, delicat,hranitor, usor. Va recomanda cu drag!

Carnivorii pot incerca cu carne de vita, in care adauga si putina nucsoara.

 

 

Gradina la mijlocul lui mai

A plouat exact cat trebuie, totul e verde si bine crescut. Putin cam frig noaptea, dar nu atat  incat sa devina o problema.

Prima serie de pui Brahma herminat deschis si Wyandote, la primul contact cu iarba din gradina. 🙂

Closca cu sapte pui, din care sa vad doar patru.

Ultima saptamana de clocit e cea mai grea. 🙂 Sa iasa odata astia micii, sa pot sa-mi intind si eu oasele cat vreau. Vecina alba a scapat, ce-i pasa ei, dada… Ei lasa, ca daca ii ramane cusca mica, ma mult eu acolo cu puii.

Deci, sefu, sunt ofticat! Din trei neveste, una are pui si nu ma pot apropia nici cu vorba buna, a doua da si ea semne ca vrea sa cloceasca… Pai eu ce fac doar cu una, ca e si aia saraca cheala pe spate. Am vazut la vecini doua roscate bune, dar nici acolo nu merge, ca le pazeste un zdrahon care se trezeste inaintea mea mereu si da desteptarea. Deci sefu, te intreb, eu ce …fac? 🙂 ))

Aici lucrurile sunt clare, fiecare stie ce are de facut, nu se plange nimeni, se lucreaza in ture, cu schimbul, sefa e ok, productia merge struna.

Pisicile mele, mama si fiica sunt in saptamana branzei. Nu vreti sa stiti ce cohorta de motani se perinda pe aici, zi si noapte, dar mai ales noaptea si  ce serenade, batai pana la sange intre masculi, chemari languroase  si sex torid  a vazut si auzit gradina asta… 🙂

Pe busu scrie asa: limonada, pate vegetal, paste, supa de rosii, sapun, etc.

Sfecla rosie, de sa ne punem si in cap. Dar mai bine o facem suc, cu mere si morcovi+ frunze de telina. Incercati sa vedeti ce savoare formidabila are combinatia asta, ca sa nu mai vorbesc de vitamine, minerale.

Coacazele rosii vor lua anul acesta drumul congelatorului si atat. Adio dulceata, compot sau prajituri la cuptor.

Noul meu gazon cu flori, o frumusete. Mai apare si cate o buruiana, dar asa e normal, sa mai iasa si cate o buruiana, caci altfel viata ar fi plictisitoare.

Sa aveti un weekend asa cum va doriti!

Alexandra

In fiecare primavara…

ma indragostesc de gradina mea. 🙂

Cand vine toamna deja ma plictiseste si doar culesul roadelor in vederea pregatirii  lor pentru iarna imi mai tine treaz interesul . Deja cand este iarna nici nu vreao sa o mai cunosc, caci nu e decat o intindere de pamant, cu niste pomi care au chelit si o iarba care a murit. Suficient sa te deprime, sa-ti aduca aminte de faptul ca si noi vom pati cam acelasi lucru la un moment dat, adica ne vom ofili, ne vor cadea „frunzele”, iar in final vom disparea. Si nu stim sigur daca pentru noi va mai veni o primavara, sa renastem. Putem doar sa speram ca nu se termina totul odata cu iarna noastra. Mda, sa speram…

In price caz, primavara si-a intrat in drepturi depline, totul a infrunzit, inmugurit, rasarit. Nu chiar totul, dar aproape. Pisica mea cea alba va fi iarasi mamica, bravo ei, cea mica da si ea semne ca au inceput sa-i placa baietii, albinutele nu-si mai vad capul de treburi, doar gainile intarzie la apel: nicio closca pana la acest moment. Si sa vezi cand or pica toate, de isi fac branci care sa cloceasca mai intai. Mai tineti minte cand am gasit doua gaini in cuibar, de stateau ca sardelele, nebunele? 🙂

Rasadurile sunt pregatite, dar mai asteptam putin, sa nu cumva sa vina un inghet tarziu, caci chiar de vor fi in solar, tot e riscant.

Cum va spuneam, primavara imi iubesc gradina, din tot sufletul! O ingrijesc, o curat de uscaturi, o sap, o ud, ii pun seminte si rasaduri, o admir, o fotografiez, sunt mandra si ma laud cu ea! Din an in an e mai frumoasa si mai bogata, mai dichisita si mai cocheta. 🙂 Cum sa n-o iubesti? Nu vreau sa ma gandesc la toamna, caci avem in fata o primavara si o vara intreaga , sa ne tot bucuram de ele. Sa ne bucuram de tot ce e frumos si bun, caci iata, acum trece si primavara si vara si vine toamna. Sa ne bucuram de viata, caci acum vine si toamna noastra. 🙂

Dragii mei,

Pentru ca maine este Pastele, va doresc sa va gaseasca sanatosi, veseli, inconjurati de toti cei dragi voua!  Sa aveti liniste in suflet si in casa, sa aveti tot ce va trebuie!

Cu drag,

Alexandra

August in gradina

De ceva vreme mancam salata intergral din gradina, prin asta insemnand rosii, castraveti ardei, ceapa. Inca n-am facut bulion, nici alte conserve, doar am inceput sa strang rosii la congelator pentru vremuri mai racoroase si mai pline de chef.

Anul acesta rosiile fie sunt rare, dar mari, fie mici, da’multe. Cale de mijloc nu exista. Adica…ori stim o treaba, ori n-o mai stim!

Cum o fi sa stai cu penele alea pe tine, din cioc pana-l gheare pe caldura asta? Mai bine nu-mi spuneti, ca nu vreau sa stiu, am intrebat si eu asa… 🙂

Dar sa muncesti si sa traiesti intr-un bloc turn, sa mananci doar miere si sa n-ai parte nici macar de o intalnire, toata viata? 😀 ))

Ea este noua noastra prietena. Frumoasa si desteapta, caci altfel nu se potrivea in peisaj. 🙂

Au mai inflorit niste clematite.

Murele sunt pe terminate. Nici dulceata, nici prajitura, le-am mancat pur si simplu.

Cate o floare de trandafir ici si colo. Ploile de luna trecuta nu le-a priit deloc si abia acum incepe si lor sa le creasca iar frunze si sa apara cate un boboc.

Geraniumul in schimb e frumos tare! Daca ar fi inflorit ar fi fost si mai frumos, dar hai sa ne multumim cu ce avem. 🙂

Cu o zi intarziere, urez celor care si-au serbat ziua de nume sanatate si noroc!

Alexandra

 

 

 

 

Prima lectie practica de albinarit

Va doresc sa fiti macar o ora pe zi la fel de bucurosi precum am fost eu astazi printre albinute! 🙂

Probabil ca anul viitor in primavara voi inaugura un nou blog, al treilea, despre albinaritul stationar in stupi Warre. 🙂

 

Iulie

Salutare , gradinari!

Nu-i asa ca v-ati saturat si voi de ploile astea? Asa iunie ploios nu-mi aduc aminte sa mai fi vazut… Hehe, cum am inceput sa vorbesc, precum batranii aia care cred ca le-au vazut ei pe toate… Da, ce sa-i faci, trece vremea… 🙂

In gradina nu mai e aproape nimic. Dupa ce am venit din concediu, timp in care am aflat ca pe aici a plouat ca in India in timpul musonului, constat urmatoarele:

-mazarea e balegar, sau muci, sau cum vreti voi sa-i ziceti;

-trandafirii nu mai au frunze aproape deloc, iar bobocii sunt murati;

-balariile sunt cam cat mine ( 160 cm) ;

-pisicile au slabit ca dracu’, iar una lipseste;

-zmeura, coacazele , visinile si caisele s-au copt. Intre timp am facut dulceata, gem, am pus de visinata, caisata si am bagat si ceva la congelator;

– o craca plina de piersici s-a rupt pe motiv de greutate supranormata si lipsa proptea;

-morcovii, zarzavatul, sfecla rosie, rozmarinul, lufa  si gainile sunt ok. 🙂

Trebuie sa va mai spun ca doi dintre stupi au inceput sa produca, dar despre asta am sa va povestesc in alt episod, mai pe larg.

In solar, veselie mare: rosii mari si multe, castraveti de care mai uit si care ma sperie cand ii vad, ardeii iuti sunt  mai iuti ca niciodata, capia cresc, vinetele, ca de obicei, cam sterpe. Mereu zic sa nu mai pun vinete, dar nu ma pot abtine…

Poze spre exemplificare:

 

Ajunge!

Hai, va pup! 🙂

 

Albinarit

 

Bucuroasa nevoie mare pentru ca in sfarsit am si eu un stup ( mai sunt inca doua in lucru), m-am gandit sa impart cu voi bucuria asta. Gandul ca probabil anul viitor voi manca din mierea produsa in gradina mea ma entuziasmeaza nespus. Deja ma gandesc ce voi face cu ceara si cu polenul.

Stupul este dupa modelul abatelui Warre si imita cat se poate mediul natural in care traiesc albinutele, adica scorbura. Sistemul de crestere este cat de putin invaziv se poate, iar mierea care se recolteaza este doar cea aflata in „camara”albinutelor. Adica nu prea multa, dar noua ne va ajunge atata cat va fi… Si va spun drept, abia astept.

Sa aveti o duminica faina!

P.S. Bonus , cateva poze noi.

Inainte de ploaie

Cred c-o sa ploua!

De cativa ani de cand traiesc cu picioarele pe pamant ( oare?  🙂 ), am inceput sa simt cand vine ploaia. Sigur, ma mai doare si umarul cu ocazia asta, dar efectiv simt in nari cand se apropie vreo vijelie. Am inceput sa deosebesc formatiunile de nori aducatoare de ploaie de cele sterile si stiu dupa cum bate vantul, ori dupa cum zboara pasarile daca va ploua sau nu.

Asa ca va spun, pe aici vine ploaie!

Ca atare, am iesit sa fac niste poze, sa prind trandafirii inainte sa-i zapaceasca vijelia ce va sa vina. Trandafirii si alte chestii, dar in principal rozele, caci ele sunt vedetele momentului.

Sa aveti un weekend de poveste! 🙂