Zilele trecute o vecina mi-a cerut husti pentru bors si atunci mi-a venit ideea unui articol despre bors de casa.Recomand tuturor gospodinelor prepararea borsului acasa, pentru ca nu va poate garanta nimeni ca tanti Maria din piata nu pune in bors sare de lamaie ori otet, ori mai stiu eu ce,sau ca vasele ei sunt curate.Cel mai bine este sa faceti exact atata bors cat folositi odata, la o ciorba. Eu fac putin mai mult pentru ca ce ramane, il beau.
Ca sa faceti bors, aveti nevoie de husti. Hustile sunt tarate fermentate. E foarte simplu sa faci husti:tarate de grau (Obor, 2 lei/Kg), paine, apa.Amestecati cam 250 gr.tarate de grau cu o felie de paine, maruntita si amestecul rezultat il umeziti. Trebuie sa il umeziti bine-bine, astfel incat sa musteasca. Eu fac asta intr-o strachina mica,dupa care pun deasupra o farfurie.N-o puneti la frigider, incetineste fermentarea.Strachina, bolul sa nu fie plin, pentru ca taratele isi maresc volumul si dau pe-afara.Se lasa cam 2 zile.Dupa care vine reteta de bors: husti 300gr,tarate de grau-200gr,1 lingura malai,1 ramura de visin si una de leustean.Eu puneam astea din ochi, dar ca sa dau o reteta cat mai exacta, am facut aseara un bors „la cote”.Hustile fiind mai grele decat taratele, datorita apei din continut, cantaresc mai mult, dar ca volum sunt mai putine.Proportia ca volum ar fi: o treime husti, doua treimi tarate. Dupa care se umple borcanul cu apa calda. A, uitai sa va zic, borcan de 4 l. Merge si 5, dar in cazul asta puneti mai multe tarate si husti. Nu faceti farmacie, eu am dat niste greutati orientative. Borcanul sa fie cam o treime cu tarate/husti,restul apa.Dupa ce punem apa, ele se mai umfla si o sa avem cam 40% tarate/husti, 60% apa.Apa sa fie calda-calda, pana aproape de fierbinte, dar nu fierbine.Se mesteca in borcan de cate ori avem ocazia.Deasupra eu pun tot asa, o farfurioara.Ar trebui sa fie gata in 24 de ore. E posibil ca primele husti sa fie cam lesinate, iar borsul sa fie cam salciu. Nu va speriati, e normal. Pastrati din ceea ce a rezultat,adica husti si mai umpleti odata, adica reluati procedeul. A doua oara nu aveti cum rata si de acum incolo veti face un bors din ce in ce mai bun.Eu il gust din timp in timp si cand e gata, il strecor si ori il pun in ciorba, ori il bag la frigider, intr-o sticla.Ziceam ca e bine sa faceti atat cat folositi o data. La borcanul de 4 l ies cam 2 litri de bors.
Taratele si painea. Daca aveti paine neagra ,e si mai bine.
Painea amestecata cu tarate si apa.Eu am puna pana in buza strachinii si au dat pe-afara cand s-au umflat.
Hustile la fundul borcanului, apoi taratele si mirodeniile :crenguta de visin si putin leustean.Daca nu aveti crenguta de visin, nu-i bai;daca nu aveti leustean iarasi nu e problema, doar ca acestea ii dau borsului o aroma placuta.
Umplerea borsului.Apa cat mai calda, fara sa fie fierbinte.Trebuie amestecat in borcan cand si cand.
A doua zi e gata.Are o frumoasa culoare aurie , e aromat si gustos!
Eu pastrez hustile in frigider intr-un borcan de 800 ml.Se pot pastra si doua luni,nu se intampla nimic.Borsul il lasati la fermentat in functie de gust. Mie imi place mai acrisor. Daca il lasati prea mult , face floare, dar nu-i bai, doar ca atunci chiar ca trebuie strecurat.Il gustati: daca nu simtiti nimic dubios, e-n regula.Se strecoara, se pune in ciorba sau il puteti pastra in frigider maxim 10 zile, dupa care capata o culoare dubioasa.Ideal ar fi sa-l folositi imediat ce e gata.
Datorita complexului de vitamine B pe care il contine, borsul nu este doar un aliment placut, ci si un remediu natural pentru multe afectiuni cum ar fi:
1. Boli respiratorii cronice-bronsita, astm, sinuzita-doua cani de bors baute zilnic ajuta la vindecarea acestor boli si mai ales preintampina agravarile si recidivele. Se fac cure de cate trei saptamani cu bors, care se bea de obicei cu un sfert de ora inaintea mesei;
2.Adjuvant in tuberculoza-se bea in fiecare zi o jumatate de litru de bors, pe stomacul gol, inainte de mesele principale.Se pare ca anumite substante active din bors blocheaza dezvoltarea bacililor care provoaca aceasta maladie.
3. Alcoolism-pentru trezirea din betie se beau 1-2 litri de bors dintr-o data.De asemenea se beau minim 1 l din aceasta licoare pentru a combate simptomele mahmurelii.
4. Indigestie-voma: zilnic inainte un pahar inainte de masa.Acest tratament este contraindicat in dispepsia acida.
5.Oboseala cronica-se bea un sfert de litru dintr-o data pentru revigorarea rapida a organismului si a sistemului nervos.(revista Formula As)
Pofta buna!
Alexandra
Gradina visata 
Si eu fac borsul in casa.Ma bucur ca am dat de tine,pt ca si eu sunt pasionata de gradinarit si pregatit cat mai mult posibil in casa cu mana mea,pt ca asa cum spui,nimeni nu-ti garanteaza ca ,ce cumperi e si natural,asa cum spun cei care vand.
Din pacate nici in tarani nu mai poti avea deplina incredere, tot mai multi isi cresc animalele cu concentrate,isi stropesc pomii fructiferi si legumele cu ce gasesc la fitofarmacia din sat,chimicale, binenteles. Pana nu vezi cu ochii tai ce si cum, nu poti conta. Si mie imi pare bine ca ne-am gasit, tinem legatura.
Multam frumos ptr reteta..
Daca nu am huste folosesc poutina drojdie de bere , tarite piine si apropape la fel dospitul. Iatr-adevar primul bors este putin ciudat , se simte drojdia. Urmatorul este bun, dar altfel: – Se amesteca cca 1 kg de tarite de griu , 200-300 gr. malai, 1 felie de piine uscata, ramuri de visini cu frunze strinse intr-un saculet de pinza vara trecuta, 1-2 crengute de cimbru(fara el nu se poate) 1 crenguta de busuioc, totul 1/3 dintr-o caldare de plastic de 8-10 l. Se uda cu apa rece( 1 L ?)fara a musti dat suficient sa moaie totul.Se lasa sa dospeasca , sa scoata gustul fiecarui ingredient cca.2-3 ore. Intre timp oala cu apa de 8 l se pune la fiert iar cind da in clocot se arunca peste amestecul umezit si se amesteca sa cuprinda totul, obtinindu-se cca 80 gr.C, suficient sa taie fermentatia alcoolica.Cind ajunge la cca 30-35 gr. C se arunca hustele si se agita bine punindu-se galeata la un loc caldut, dupa cuptorul bunicii sau invelita in paturi cum facea mama. Din cind in cind ,se mesteca cu o lingura de lemn mare . Desi face oarece spuma nu fierbe exagerat cu spuma care sa depaseasca maginile galetii. Abia dupa 2-3 zile , cind se linisteste se incepe decantarea. Se iau primii 2 litri, se pun la frigider , se adauga adauga 2 l de apa , se scot a doua zi alti doi litri si asa pina la 6-8 liitri care se toarna la un loc , se omogenizeaza. Iarna se lasa afara sa inghete bocna, se distruge structura coloidala, apoi se dezgheata si se lasa sa se decanteze , mult mai usor. Iarna am tras din sticle borsul la o luna , avea aspectul vinului limpede. Vara , congelatorul;, cu precautii. O parte din taritea fermentata ,cca 1 l ,se pastreaza la frigider sau beci inchis etans. poate si o luna ., cind vom relua pregatirea borsului. Ceva mai laborios dar se obtine un bors limpede , de calitate, uneori prea acru , dar mie imi place asa , mai ales in unele dimineti ….
desigur,sa ne arati trandafirii cand infloresc.Ii ador!La mine a inceput specatcolul.
Fii sigura ! Si mi-ar placea sa-i vad si eu pe ai tai.
http://maryanne.sunphoto.ro/TRANDAFIRII_MEI_2010.Aici ai trandafirii mei de anul acesta ,si tot acolo poti vedea mai multe din gradina mea,si din 2009.
Maryanne, am vazut! Frumos, ce sa zic…ma incearca invidia, ha ha! Si gradina, e imensa! Eu am 1300 mp si incerc sa am o varietate cat mai mare de flori, imi plac toate.Si fetita ti-am vazut-o, e frumoasa, sa-ti traiasca si sa aibe noroc in viata!
http://maryanne.sunphoto.ro/
multumesc mult!Ai loc destul si tu stai linistita.
Pingback: Bors de pui « Gradina visata
Super idee, superreteta! Am si tarate si borcan si strachini. M-apuc de treaba! Multumesc, multumesc!
😀
Cu placere! Spor la treaba!
:))))), frumos comentariu :*
daca postezi si-o reteta cu vin de soc esti mai tare ca formula as. Oricum esti mai tare ca formula as. O sa pun si eu de-un bors. tot aveam impresia ca e ceva iesit din comun de complicat dar asa cum ai explicat tu e floare la ureche. 🙂
Daiana, n-am facut vin de soc, dar socata am facut si nu o data. Banuiesc ca daca lasi socata mai mult la fermentat, iese vin pana la urma.
da , da , dar care-i reteta , te roooooog. 🙂
Pune fata si reteta! 😀
da cam asa, daca il lasi mai mult sucul de soc, dupa un timp se cam urca la cap 🙂
când am văzut pe blogul tău titlul ,,borș de casă”, am intrat imediat cu gândul să-ți dau niște sfaturi cum îl fac eu…
cu cât citeam, constatam că de fapt parcă tu erai eu 🙂 . mi-am zis, stai că de leuștean și frunze de vișin nu știe…ups, o știe și p-asta ! când am văzut că până și castronul de pământ e fix ca al meu ( am de mai multe feluri, dar din cel verde – care are chiar și nervurile de culoare la fel – îmi place să mănânc ciorbă ), m-am ciupit puțin de degetul mic să văd dacă nu m-am decorpolarizat și am întrat în mintea ta și ți-am dictat chiar și păstratul huștilor la frigider și tot în borcan de 800…. ei bine, eu nu mai știu să fac ciorbă fără borș, căci de când m-a învățat soacra mea – acum fro 39 de ani…- să fac borș și huști, nu mănânc altfel de ciorbă. zamă dulce, cum îi zic eu la ciorba fără borș, mănânc doar pee la alții sau la crâșmă prin concedii.
so! mă bucur că mai face cineva borșul fix ca mine 😀
apropo de vinul de soc, rețeta ai pus-o? am dat s-o caut pe blog, dar nu am găsit nici un pătrățel de search 😦
Hehehehe! Imi pare rau ca ti-am stricat placerea!:D)))))
Acum spune-mi, cum las si eu comentarii la tine, ca nu-mi iesi!
e simplu de facut, eu fac de pe reteta din cartea de bucate si iese super bun :))
in ce priveste borsul , am sa ma iau si eu sa fac, cu ani in urma facea soacra mea dar acum nici ea nu mai face si folosesc din acela la plic , dar se intampla rar, eu acresc ciorbele cu buloin de zarzare, cand la inceputul verii sunt zarzarele spre coacere atunci le adun si fac, am chiar de 2 ani si se pastreaza foarte bine, anul asta am sa fac din nou sa am proaspat 🙂
gata, acum cre că mere
Da, asa cred si eu.
Pingback: Borşul – povestea sa « martisoare pentru fete si baieti
Salut,
De cate ori se pot folosi hustile ?
Merci.
De cate ori? Pai dupa ce faci un bors pastrezi din ele doar cat iti trebuie pentru urmatorul bors, deci ele se improspateaza continuu. Le poti folosi la nesfarsit.
Perpetuum Borshum 🙂
Hmm, am uitat de huste si au facut floare. Se mai pot folosi sau trebuie sa fac altele ?
Merci
Nicule, m-ai zapacit cu borsul tau, frate!
Normal ca poti sa le folosesti, arunci floarea si gata!!
Pai ce sa fac, sunt novice, am si eu nevoie de ajutor. 🙂
In plus, lociuesc in Italia si nu prea am pe cine sa intreb. Nu mai spun ca taratele costa peste 5 €/kg si abia le-am gasit intr-un magazin de produse bio. Vrei sa vezi gradina mea de la Rimini ?
vreau 😀 pe ce stradă stai ? 😉
ai gasit tarate in italia??? cum le spune ca am tot incercat sa aflu cum le spune si is pe din-afara… doamne ajuta sa gasesc tarate si sa nu coste mult,,, daca nu data viitoare cand pune socramea pachet pe langa sarmale musai si tarate… va face cruce cu amandoua mainele pentru ca n-auzit de bors de putina in viata ei da asta este….(la ea nu se acreste borsu… cred ca este singurul repros pe care il primeste scumpa mea soacra =-)))
Salut Nicule. Și eu stau în Italia în Brescia. Zi-mi si mie te rog frumos cum se numesc tărâțele de grâu la ăștia. Vreau să văd ce găsesc pe aici. Apoi o să văd ce și cum și dacă sunt la fel de scumpe le spun să-mi trimită de acasă. Sănătate.
Eee, duci dorul borsului, vad eu! Pai cin’ te-a pus sa pleci din tara? Lasa ca stiu, nu-mi spune! :D))
5 euro? pai nici nu e scump!
Sigur ca vreau sa-ti vad gradina. Stai sa-ti trimit adresa mea de mail si mi le dai acolo. Daca e misto, pot s-o postez pe blog?
Stai c-am vazut. Pe sunphoto.
Esti din Parscov? Am si eu o matusa prin alianta din Parscov. Veronica Dragomir, maritata cu unchiu-meu in Bucuresti, dupa care s-au dus la Buzau, la pensie.
Da, duc dorul multor „chestii” da’ reusesc sa fac cam tot ce-mi trece prin cap. Acu’ venise randu’ borsului deci „grazie”.
Nascut la Parscov apoi emigrat la oras asa ca nu stiu prea multa lume. Din 1996 sunt in Italia, la Rimini unde fac si gradina. Daca vrei sa postezi imagini pe blog e ok.
Bravo tie! Sa faci atunci si otetul de mere cu miere, e formidabil! Ce otet balsamic de Modena, vax albina! 😀
In weekend am sa incerc sa postez ceva din gradina ta.
Ciao! 🙂
Mamma mia, ma ispitesti tare mult. Si cum se face otetu’ asta ? „vax albina” !!!! cool……. n-o mai auzisem de-o viata. Mersi pentru postare, cum sa ma revansez ?
Rasfoieste si tu pe aici: https://gradinavisata.wordpress.com/2011/03/29/otetul-elisei/
In privinta postarii, o fac gratis de data asta… :D)))))
Ok, atunci gandeste-te pentru data viitoare.
Daca tot faci sapunuri ai incercat si cu lufa ? Vezi si plantele mele pe sunphoto.
Sigur ca am incercat, doar ca neavand prea multa, am maruntit-o si am incorporat-o in sapun. Nu ai niste seminte de lufa, ca tot a venit vorba? 🙂
Acum nu, doar sa le cumpar, da’ e prea tarziu sa le mai pui. Asa ca trebuie sa astepti pana le fac eu, apoi iti trimit. Ai poze cu sapunurile, chiar asa, cu lufa maruntita ?
Prea frumoase sa fie considerate doar sapunuri !
Io am mari probleme sa gasesc glicerina la prezuri cinstite.
In Romania care e situatia ?
Prezuri? 😀 Scrii in italiana? :D)))
Sapunurile handmade, facute la rece, ca ale mele, contin glicerina naturala, produsa ca urmare a procesului de saponificare.Cam 10-15%, suficient cat sa fie emoliente si hidratante si sa nu se topeasca repede.
Dar, Nicu, nu mi-ai vazut inca blogul de sapunuri? Nici magazinul??
Ha, sorry pentru „prezuri” !
Ba am vazut blogul, magazinul nu. Da-mi un link cu cel din urma.
Imi complici prea mult viata cu saponificarea, io caut glicerina care sa fie folosita ca aici : http://youtu.be/ETUUmPtb7s0, da’ „prezurile” sa fie rezonabile. Oricum, unde gasesc procedeul de obtinere a glicerinei ? Sper ca nu are brevet 😀
http://www.breslo.ro/Shop/charis
Glicerina iti trebuie. sau sapun transparent? Ca sunt chestii total diferite.
Am vazut magazinul si spun din nou : Prea frumoase sa fie considerate doar sapunuri !
Io cred ca daca le-ai face in Italia ai rupe gura targului !!!
„Glicerina iti trebuie. sau sapun transparent ? Ca sunt chestii total diferite.”
Intrebarea este justificata dar raspunsul este greu de dat pentru ca nu stiu care este diferenta. Chestia e ca am vazut ca se foloseste atat glicerina transparenta cat si cealalta. In concluzie sunt ok ambele numa’ sa se poata folosi ca in video-ul de mai sus.
Deci ( o cam lungesc, stiu ) sapun sau glicerina, transparent sau nu, nu conteaza, important e sa se poata „turna” pentru a obtine chestii asemanatoare cu astea : http://www.google.com/search?q=loofah+soap&oe=utf-8&qscrl=1&um=1&ie=UTF-8&tbm=isch&source=og&sa=N&hl=it&tab=wi&biw=1600&bih=744
Nu de alta da’ lufele mele cresc ca nebunele dupa ultimele ploi, deci trebuie sa le asigur viitorul :-))
Tu pune-le la uscat, pastraza si niste seminte, ca nu se stie, poate facem o colaborare romano-italiana, eu fiind un „producator de sapun renumit in sud-estul Europei si nu numai : ! :D))))
Glicerina nu-i sapun, este o componenta a sapunului, fara de care acesta ar fi uscat si nu ar hidrata pielea.
Cauta ” baza pentru sapun melt and pour cu glicerina”, s-ar putea sa gasesti si in Romania, mai ieftin. Te avertizez insa ca nu este naturala, ara tot compusi sintetici, ca sapunul din magazin. O topesti, bagi lufa si ce mai vrei tu, colorant, parfum si asta e. Nicio smecherie. Eu fac sapunul prin alta metoda, mai elaborata si de le zero, dar asa sunt sigura de ce bag in el.
Am vazut cum se face sapunul la rece da’ nu inteleg cum se face cel transparent care face sa se vada lufa din interior. Voi tine cont de faptul ca glicerina nu e tocmai curata si la toamna, dupa ce trece nebunia verii la Rimini, incerc sa-l fac pe cel clasic, la rece.
Sigur, semintele le pastrez si deja esti prima pe lista „beneficiarilor”.
Colaborare ? Sigur !!!
E greu de facut cel transparent. Daca cel la rece iti ia cam o ora sa-l faci, pentru cel transparetnt iti trebuie cinci-sase ore, o gramada de vase, cuptor, temperatura foarte precisa, zahar, alcool de o anumita calitate si grade, e complicat rau. Eu inca n-am curaj sa fac.
Da’ de ce tii mortis sa se vada lufa?
Vezi ca-ti trimit un mail pe ingardena
mă bag și eu în seamă ca profanu` :
luffa ceea, nu se poate măcina (mărunți) pentru a face parte integrantă din săpun, pentru a rașcheta pielea moartă câtb durează săpunul ? adică, dacă pui luffa bucată (felie) întreagă, încorporată în săpun, acesta se consumă și rămâne luffa pe care, ce faci? o arunci ? plus că acea cucurbitacee ajunge să atingă pielea abia când s-a dus porțiunea de săpun ce o acoperă…
adică dacă e luffă, să rașpeleze ca luffa… :p
zic și io ! 🙂
Pentru ca sapunurile obtinute mi se par chiar misto.
http://www.google.com/search?q=loofah+soap&oe=utf-8&qscrl=1&um=1&ie=UTF-8&tbm=isch&source=og&sa=N&hl=it&tab=wi&biw=1600&bih=744
Te-ai spalat cu unul din asta? Eu am avut unul de la Lush si nu m-am putut spala cu el, doar mi-am raschetat talpile de noroi. Lufa devine foarte dura in sapun, e ca piatra ponce, nu te poti freca pe piele cu ea. Mult mai bine maruntita si bagata in sapun.
😀 😀 😀
gândim în același timp același lucru 😛
Hehe! Uite ce discutam noi la Bors de casa!
Sapun nu am folosit da’ am luat o chestie de spalat pe corp, pe o parte lufa pe alta bumbac ( parca ) E super, in contact cu apa, lufa, chiar daca nu e tocmai delicata devine mai moale si curata foarte bine fara sa zgaraie.
Da’ daca zici ca in sapun devine dura…
Pai da! Se intepeneste, iti dai seama, nu mai e deloc flexibila, e ca piatra! Ia un sapun din ala si greaca-te pe piele, iti da sangele, parol!
Da’ chiar, basta cu sapunul.
Voi muta discutia pe blogul dedicat.
Sper sa-mi iasa borsul, mai ales ca am gasit tarate la un pret rezonabil, 0,30 € / kg.
da , acum am inteles cum se fac hustile , bors am mai facut dar nu imi ese acru cite zile sa il tin in borcan dupa ce il umplu multumesc mult
Trebuie sa repeti figura, adica pastrezi husti si mai umpli o data.
a disparut comentariul?
Am inteles tot…..la bors se pun de toate; Glicerina,lufa,bumbac,piatra ponce,prezuri:))…intrebarea mea,este:daca imi lasa stomacul transparent :))
Si eu fac bors, il pun in sticle de 2 litri in frigider, iar cand folosesc, pentru ce ramane in sticla, strang sticla astfel incat sa scot tot aerul, borsul ajunge pana la gura sticlei; astfel borsul ramas nu se oxideaza si il pot folosi ulterior.
Am cautat mult o reteta de bors de casa, n-am facut niciodata! Incerc acum, voi respecta intocmai reteta ta, Alexandra, si sper ca peste tre zile sa revin cu vesti bune!
Daca oamenii ar fi informati despre proprietatile benefice ale borsului cu siguranta ca ar fi o bautura foarte cautata. Insa sunt putini cei care stiu. Eu am aflat de curand, m-am documentat si am dat fuga la magazin sa cumpar. Insa borsul din comert tind sa cred ca nu-i tocmai cel bun. Cand eram mic ma trimitea mama sa cumpar bors de la baba din capatul strazii. Pun pariu ca s-ar putea relua obiceiul, ar putea iesi o afacere frumusica din vanzarea de bors proaspat, curat, cu conditia ca oamenii sa fie informati despre proprietatile sale. Eu as cumpara, dar n’am de unde 🙂
Buna, eu am facut si mai simplu. N-am avut huste asa incat a trebuit sa le fac eu.
Am amestecat intr-un borcan de 4 litri vreo 200 grame tarate de grau (din piata) cu 100 grame malai (de la supermarket) – rezulta cam 20% din inaltimea borcanului – si apoi am turnat 600 ml bors (din piata). Am amestecat putin pana a devenit o pasta si am lasat la temperatura camerei cca 3 ore ca sa inceapa fermentatia. Am turnat peste aceasta pasta vreo 2.5 litri de apa fiarta si racita pana pe la 40 grade. Puneti un capac deasupra si mestecati in borcan o data pe zi. Sa nu tineti borcanul la rece. Dupa vreo 3-4 zile o sa apara un caimac deasupra borsului, semn ca va fi gata curand. Borsul e gata atunci cand apare mirosul sau specific cand mestecati in borcan.
Frunzele de cires, de dafin si alte chestii nu-si au rostul decat cand preparam ciorba.
Borsul (zeama) se toarna usor in sticle si se tine la rece in frigider. In borcan puteti pastra sedimentele de grau si malai fermentate cu putin bors deasupra – astea sunt hustele. Ele tin vreo 20-25 zile calendaristice, nu mai mult – de preferat la rece. Se pot folosi si daca au facut floare. Cand faceti alta transa de bors puteti adauga deasupra hustelor vreo 50 grame de tarate de grau si vreo 30 grame de malai (ca sa reimprospatam bacteria), amestecati apoi repetati procedura cu apa fiarta si racita.
Succes.
mălaiul adăugat și la următoarele umpleri (după ce ai obținut huștile) dă un miros destul de urât borșului (a împuțeală). e la fel cu cel (mirosul) produs de adăugarea drojdiei – după unele rețete – și nu e prea plăcut să-ți miroasă ciorba în acest fel.
ia încearcă fără mălai, să vezi că are altă față și-l poți și bea fără să strâmbi din nas 😦
aaa, și frunzele de leuștean și/sau vișin (NU cireș !!!) își au un rost deosebit la parfumarea borșului și la nuanțarea gustului :tongue
Buna Alexandra
Am trecut la treaba, m-ai convins sa ma apuc de produs borsul. Am o nelamurire,dupa ce strecor borsul care s-a facut trebuie din nou husti,tarate si malai pt o alta cantitate,sau numai husti?
Da, iarasi husti, tarate si malai, asta e reteta. N-are ce sa iasa doar din husti. Sau mai stii? 🙂