Tolba cu fapte bune-Constantin

Eee, tocmai cand credeam ca toata lumea a inceput sa umble nauca dupa cumparaturi ( ca prin oras asa se vede) si ca a mai uitat sa faca fapte bune, preocupati fiind doar cu burdusirea pana la refuz a frigiderului, congelatorului , camarii, sertarelor, dulapurilor si pivnitei, iata ca apare Constantin , care ca un prieten adevarat ce este, si-a scos vecina dintr-un mare impas. Ce a facut mai exact, o sa va povesteasca chiar el.

Nu aveam de gand sa scriu despre ce va urma si nici nu as fi facut-o in alte conditii, dar imboldul a venit din doua directii: de la Daiana, care mi-a remarcat lipsa de pe blog si de la Alexandra care, saptamana trecuta, pornise o discutie despre faptele bune pe care le-am facut sau nu. Asadar, sambata pe la 12 m-a sunat T… , rugandu-ma sa trec pe la ea pentru ca are nevoie de ajutor. T… ne este prietena si ne-a fost vecina, are un baiat de-o seama cu al nostru si acum cativa ani s-a mutat intr-un apartament cu 3 camere, la 5 minute de noi. La telefon nu am inteles mare lucru, nu stia nici ea cu ce sa o ajut, stia insa ca era la ananghie. Vineri seara tocmai terminase curatenia in casa, pusese covoarele pe jos si sambata cand s-a trezit a gasit baia, holurile si sufrageria inundate. Cand am ajuns eu, reusise sa stranga apa, expediase covoarele la spalatorie dar nu stia ce sa faca mai departe. Cineva ii spusese sa astepte sa se usuce parchetul. Avea parchet laminat si deja se vedea cum incepuse sa se umfle, apa se infiltrase printre folie si parchet. Impreuna cu un alt prieten am inceput sa scoatem placile din sufragerie, sa vedem pana unde este afectat parchetul. Nu aveai ce recupera, apa ajunsese pana la usa spre balcon. Asa ca l-am dat pe tot afara. Pe hol era clar ca situatia e la fel de rea. Ca sa fie si mai complicat, pe unul din holuri avea doua dulapuri imense de la Lem’s, care fusesera asamblate acolo pe loc, deci nu puteam sa le mutam decat de la perete in fata si inapoi ca sa poti circula. Pe la 15 cumparasem deja parchet nou si la 21 sufrageria era ca si noua. Am mai pus parchet si altadata asa ca nu mi-a fost chiar greu, dar daca cineva mi-ar fi spus ca intr-o dupa-amiaza o sa termin o camera, destul de mare dealtfel si mobilata pe deasupra, nu as fi crezut. Se vede ca cineva acolo sus o iubeste, desi o mai trage de maneca uneori. Aseara am terminat si holurile, i-am pus dulapurile pe pozitie, ei ramanandu-i doar sa-si aseze din nou lucrurile la loc. In total au fost 30 de mp de parchet, plus folie, plinte, colturi, capete, imbinari, holtzsuruburi, praguri, o cheltuiala destul de importanta oricand, cu atat mai mult acum inainte de sarbatori. Si daca am spus ca e vorba de o mana de ajutor, apoi ajutor a fost. Aseara am reusit sa-mi strang sculele inainte ca ea sa-si gaseasca portofelul. Stiam ca nu vrea sa ramana datoare dar nici eu nu aveam de gand sa primesc bani pentru ce-am facut. N-am cautat patania asta cu tot dinadinsul, m-as fi lipsit cu placere de ea dar, daca tot s-a intamplat, ma bucur ca am putut sa o ajut pe T…. Si dupa toata oboseala ei, aseara parca era mai senina. Si m-am bucurat sa o vad zambind, asta a fost rasplata mea.

Da, este mare lucru sa ai prieteni!  Prietenii adevarati sunt din ce in ce mai rari, se imputineaza pe masura ce trece timpul, ati observat?

Draga Constantin, ferice de cei care te au prieten si mai ales, ferice de Radu  cu asa un tatic, stii ce vreau sa spun. Sau poate nu stii, dar iti spun eu acum (care de la cinci ani am crescut fara tata si tare i-am mai  simtit lipsa) ca tata, in special pentru un baiat reprezinta primul model si primul mentor.

Povestea ta poate parea una simpla, dar este incarcata de semnificatii, pe care fiecare dintre cei care citesc articolul asta le va descoperi, sunt sigura. In fond,a fost doar  o mana de ajutor, asa cum spui,dar cati dintre noi fac asta, mai fac asta, acum cand nici fratii nu se mai ajuta intre ei, cand copiii isi uita parintii si exemplele de instrainare intre semeni pot continua.Sa-ti ajuti aproapele aflat in impas, dezinteresat, fara sa ceri nimic in schimb, fara sa faci asta in contrapartida cu ceva, mi se pare un semn de noblete sufleteasca.

Multumesc, Constantin!

Cu drag,

Alexandra