Dragii mei prieteni,
Stateam asa in fata monitorului, cu privirea aiurea si gandurile departe si ma gandeam ca, iata, mai trecu un an. Ce-am realizat anul asta? Mai nimic. Doar ca am mai imbatranit un pic, mi-a mai rasarit un rid, mi-au mai albit si ultimele fire negre din cap ( va rog, nu zambiti, eu incerc sa fiu serioasa, da?), asa, ce ziceam, da, ziceam ca mai trecu un an si n-am facut nimic. Eu. Nici pentru mine, nici pentru altii. Sau aproape nimic, desi as fi putut face multe. Cred ca v-am mai spus si alte dati ca nu dau buzna in biserici, nu ma inchin de cate ori zaresc un gard de biserica, nu citesc psalmi, nici macar nu-mi spun rugaciunea seara, ori inainte de masa. Asta insa nu ma impiedica sa cred intr-o divinitate, intr-un creator suprem si sa nu-i acord respectul cuvenit, respect pe care-l port in minte si in suflet si nu-l exhib cu orice ocazie. Dar destul am batut campii, ce voiam de fapt sa spun. Stiti ( aproape ca mi-e jena sa spun, dar asta e, o spun), ma gandeam, ca daca tot se apropie sarbatorile nasterii Domnului, sa incercam sa fim mai buni. Concret, sa incercam luna asta sa facem cat mai multe fapte bune, ori macar una, sa fim mai buni, mai toleranti, sa ne iertam colega care ne-a parat la sefu, sa iertam vecina care si-a pus catelul sa se rahateasca la noi pe pres, sa iertam rudele care ne dau telefon doar cand vor ceva de la noi, ori asa-zisii prieteni care daca nu mai avem functii, uita si cum ne cheama. Dar nu doar sa fim buni in suflet, ci si in fapte. Cum? Nu stiu, asta depinde de fiecare dintre noi.
Ma mai gandeam, ca daca faceti ( si sigur faceti) fapte bune, sa veniti aici pe blog sa ni le povestiti si noua.Nu, nu va fi lauda, va fi un exemplu si pentru altii, va fi ceva frumos, va asigur. Nu se dau premii, premiul va fi satisfactia launtrica a fiecaruia pentru ca a facut ceva bine, a ajutat pe cineva, a mangaiat pe altcineva. Premiul se va consemna undeva in matricea personala a fiecaruia, iar cand va fi nevoie, destinul isi va aduce aminte de fapta buna si va indulci niste pedepse karmice. Premiul va fi pacea interioara pe care o veti simti stiind ca ati fost bun.
Faceti o fapta buna, alta decat ceea ce faceti in mod obisnuit cu familia ori prietenii si scrieti-mi pe mail. O voi publica negresit, cu multumiri anticipate! Nu fiti modesti, aici nu este vorba despre modestie, ci despre puterea unui exemplu. Am incredere si va astept!
Cu dragoste,
Alexandra
Trimis la: Georgiana, Constantin, Oana, Gabriela, Cosmin, Elisa, Laura, Dana, Victoria, Roxana, Melania, Cristian, Daiana, Ilinca, Maryanne, Huni, Sorin, Adinuca, Mariana, Smaranda
Puteti s-o considerati ca o leapsa si s-o dati si voi mai departe, e cu atat mai bine!
Gradina visata 
Alexandra, vrei sa faci o fapta buna pentru mine? Pentru mine, daca pentru tine nu vrei, dar te asigur ca o sa-ti fie bine si tie. Uite ce te rog eu, mergi in zilele premergatoare Craciunului si asculta un concert de colinde la o biserica. Dar cel mai mult m-as bucura daca de Ajunul Craciunului ai merge la slujba de seara, la orice biserica vrei tu. Vorbim dupa aceea, sa-mi spui cum a fost. Nu vreau fotografii, nu vreau dovezi, o sa te cred pe cuvant. Eu iti multumesc anticipat. Cu drag, Constantin!
Constantin, intru in biserica, dar ce crezi… Fac periodic coliva pentru mama si bunica. pentru toti raposatii din neamul meu. Ai vazut pozele din Praga, am fost acolo chiar de un Craciun si am ascultat atat slujbe, cat si colinde. Parca aici totusi nu-mi vine, zau, in imbulzeala si ipocrizie, iar pe popi sa nu-i vad! Colinde se pot asculta oriunde, nu doar in biserica. Imi pare rau, eu ma refeream la cu totul altceva. Si inca o chestie, la voi acolo, credinta este inca intacta, se stie ca moldovenii sunt adevarati credinciosi, si preotii sunt altfel, pe cand aici mai rar. Nu ti-as dori sa intri in biserica in Bucuresti intr-o zi de sarbatoare…Dar am sa fac si asta, daca zici tu si iti povestesc dupa aia cum a fost si ce am simtit, asta asa, ca m-ai rugat. Uite, fac deja o fapta buna, he he!
Tin minte ca am mai discutat despre asta, stiu ca e o chestiune personala si nici nu vreau sa-ti shimb optiunile. Intr-o zi, pe blogul meu o sa postez o intamplare, nefericita dealtfel, care pe mine m-a cutremurat. Este legata de optiuni, de rataciri, si de intoarcerea la cele sfinte, in ultimele clipe de viata ale socrului meu. Hai ca ma iau cu vorba, stiu ca-ti faci datoria, nu despre asta e vorba. Vad insa ca povestesti despre relatia ta cu biserica si eu simt ca nici tu nu esti multumita de asta. Poate doar mi se pare. Si ti-am mai spus ca nici eu nu prea-s dus la biserica, asa ca, departe de mine gandul de a face pe moralistul sau de a da lectii. Stii ce-am observat, ca indiferent de ce am face, oricate cumparaturi si daruri am primi, oricata mancare ar fi pe masa, astepti un an si vine Craciunul si nu simti nimic, nici de mancat nu mananci mai mult ca de obicei, nici vizitele nu-ti aduc cine stie ce multumire si trec sarbatorile ca si cum nu au fost. Si ma gandeam eu, ca asta se intampla pentru ca noi asteptam Craciunul si uitam sa sarbatorim Nasterea Mantuitorului. De asta zic, poate nu ar fi rau sa incercam sa reintroducem sarbatorile crestine in ceea ce acum numim sarbatorile de iarna. De fapt, nu e vorba doar de Craciun, pentru ca la fel se intampla si de Paste, asta ca sa ma refer doar la doua mari sarbatori de peste an. Sper ca m-ai inteles si daca nu-ti place acolo, vino la o biserica din Moldova. E loc pentru oricine. Te vei duce sau nu, e alegerea ta. O sa apreciez oricum intentia. 🙂
Constantin, ai citit in articol, am scris nasterea Domnului, nu Craciun. Inca o data, nu cred ca trebuie sa merg la biserica , sa ma enervez, sa vad minciuna si prefacatorie. Daca am credinta, o port in suflet si mai ales caut sa ma comport astfel incat sa nu supar pe nimeni. Daca pot ajuta, o fac cu draga inima, desi, recunosc, selectez persoanele pe care le ajut. Binele facut unei persoane care nu merita se intoarce impotriva ta, stii doar. Astea sunt discutii mult prea grele pentru un blog, recunoaste. Daca ne vom intalni vreodata, avem ce discuta, clar. In Moldova mi-e greu acum sa ajung, poate la vara.Si nu te mai necaji din pricina ca nu merg eu la biserica. Sunt mai credincioasa decat multi habotnici pe care i-am intalnit, sa stii, nu sunt un suflet ratacit!
Eu m-am gandit de 10 ori daca sa scriu pe blogul meu ce am facut zilele trecute si ce vreau sa mai fac zilele ce vor veni.Insa chiar m-am gandit ca va suna a lauda,asa ca am lasat-o balta.Si totusi,daca tot ai facut postarea asta,ai dreptate,poate asa dam idei si la alte persoane si vor fi mai multi cu asemenea initiative.
Cu ceva timp in urma,vazand ca am strans vreo 3 saci cu hainute ramase mici de la copii,am vrut sa le vand.Bineinteles la preturi foarte mici,desi ele(hainutele) au fost foarte bine intretinute,unele dintre ele fiind inca cu eticheta pe ele,pentru ca asa cum stie toata lumea,copiii cresc foarte repede.Ma gandeam ca,daca reusesc,sa le cumpar altceva la copii,avand in vedere ca este asa criza iar sarbatorile nu mai sunt la fel ca in alti ani cand ma dureau picioarele de stat prin magazine si cheltuit banii 🙂
DAR…
Acum vreo 2 saptamani,am primit un mail de la o mamica a unui baietel de 1 an si 2 luni care ma intreba daca am hainute ramase de la baietelul meu si isi cerea scuze ca a indraznit dar nu are incotro.Si,mai spunea ea,ca a mai intrebat si alte mamici dar a fost refuzata.Mi-a trimis poze cu ea si baietelul ei,am vorbit si pe mess si,acum cateva zile i-am trimis o cutie mare plina cu hainutele ramase de la David,plus cateva jucarii pe care le-a pus chiar David cu manuta lui in colet dupa ce i-am explicat de ce ii trimitem acelui baietel hainute si jucarii.
Sincer,cand le-a primit si mi-a trimis drept raspuns,pe langa o multime de multumiri,si o poza cu baietelul cu cateva crizanteme in mana si dedesubt a scris ca sunt pentru mine,m-a busit plansul.Am fost extrem de fericita .de o mie de ori mai fericita decat daca as fi reusit sa vand hainutele chiar si la suprapret.
Hainutele de la Rebecca le-am trimis tot zilele trecute la o viitoare mamica.Iar azi am inceput sa pregatesc alt colet pentru Orfelinatul unei manastiri din Judetul Covasna unde sunt cativa copilasi care au mare nevoie de o mana de ajutor,mai ales acum,in prag de sarbatori.Le voi trimite saptamana viitoare ca azi dimineata tocmai ce a plecat Marius la Fagaras si sunt singura cu copiii pana de Craciun.Asa ca ma misc mai lent 🙂
Si as avea si o propunere sa iti fac tie,dar asta in privat.
Sper din toata inima ca relatarea mea sa nu fie luata ca o lauda.Pur si simplu s-a intamplat sa am niste lucruri din care eu cu siguranta nu m-as fi imbogatit,insa pentru alte persoane inseamna foarte mult.
OMG cat am scris…..scuzeeee
ok! asa voi face!! buna idee! felicitari!
Ok!