Iata si prima reactie ( am mari emotii), la postarea mea de mai devreme. Victoria, draga de ea… Felicitari, Victoria, nu, nu este niciun fel de lauda, este admirabil ceea ce ai facut!!
Eu m-am gandit de 10 ori daca sa scriu pe blogul meu ce am facut zilele trecute si ce vreau sa mai fac zilele ce vor veni.Insa chiar m-am gandit ca va suna a lauda,asa ca am lasat-o balta.Si totusi,daca tot ai facut postarea asta,ai dreptate,poate asa dam idei si la alte persoane si vor fi mai multi cu asemenea initiative.
Cu ceva timp in urma,vazand ca am strans vreo 3 saci cu hainute ramase mici de la copii,am vrut sa le vand.Bineinteles la preturi foarte mici,desi ele(hainutele) au fost foarte bine intretinute,unele dintre ele fiind inca cu eticheta pe ele,pentru ca asa cum stie toata lumea,copiii cresc foarte repede.Ma gandeam ca,daca reusesc,sa le cumpar altceva la copii,avand in vedere ca este asa criza iar sarbatorile nu mai sunt la fel ca in alti ani cand ma dureau picioarele de stat prin magazine si cheltuit banii 🙂
DAR…
Acum vreo 2 saptamani,am primit un mail de la o mamica a unui baietel de 1 an si 2 luni care ma intreba daca am hainute ramase de la baietelul meu si isi cerea scuze ca a indraznit dar nu are incotro.Si,mai spunea ea,ca a mai intrebat si alte mamici dar a fost refuzata.Mi-a trimis poze cu ea si baietelul ei,am vorbit si pe mess si,acum cateva zile i-am trimis o cutie mare plina cu hainutele ramase de la David,plus cateva jucarii pe care le-a pus chiar David cu manuta lui in colet dupa ce i-am explicat de ce ii trimitem acelui baietel hainute si jucarii.
Sincer,cand le-a primit si mi-a trimis drept raspuns,pe langa o multime de multumiri,si o poza cu baietelul cu cateva crizanteme in mana si dedesubt a scris ca sunt pentru mine,m-a busit plansul.Am fost extrem de fericita .de o mie de ori mai fericita decat daca as fi reusit sa vand hainutele chiar si la suprapret.
Hainutele de la Rebecca le-am trimis tot zilele trecute la o viitoare mamica.Iar azi am inceput sa pregatesc alt colet pentru Orfelinatul unei manastiri din Judetul Covasna unde sunt cativa copilasi care au mare nevoie de o mana de ajutor,mai ales acum,in prag de sarbatori.Le voi trimite saptamana viitoare ca azi dimineata tocmai ce a plecat Marius la Fagaras si sunt singura cu copiii pana de Craciun.Asa ca ma misc mai lent 🙂
Si as avea si o propunere sa iti fac tie,dar asta in privat.
Sper din toata inima ca relatarea mea sa nu fie luata ca o lauda.Pur si simplu s-a intamplat sa am niste lucruri din care eu cu siguranta nu m-as fi imbogatit,insa pentru alte persoane inseamna foarte mult.
Astept in continuare vesti de la voi.
Gradina visata 
Off,chiar nu trebuia,zau sa faci o postare ,deja m-am inrosit toata,zau asa.
Te pup,esti o draguta si iti multumesc frumos.
Eu iti multumesc! Cu chestia aia nu te-am uitat, sa stii, dar am fost intr-o mare inghesuiala.Rezolvam saptamana asta.
Nici nu am crezut ca m-ai uitat. :))
Nici n-aveam cum sa uit, doar ne ‘ vedem’ zilnic.
Ooo frumos gest 🙂
Eu zic ca-i mai mult decat un gest.
O fapta buna pe care ar trebui s-o facem cu totii 😉
Hai sa facem, da? Facem?
Bravo, Victoria! Felicitari!
Da, Victoria a spart gheata! Pe mine m-a emotionat teribil comentariul ei.
Ma gandesc ca daca ati vrea sa trimiteti fiecare cateva ciocolate la acel orfelinat de care am aflat eu(va pot da adresa si nr de telefon.),sau la altul,sau oricarui copilas care nu are de unde primi,o sa va simtiti la fel cum ma simt eu acum.Fericita si implinita.Stiu ca am facut un copilas sa rada si asta e mare lucru.Faceam gesturi din astea si inainte insa acum,de cand am si eu copii,simt altfel.
De acel orfelinat am aflat de la Vacaverde( http://vacafoarteverde.blogspot.com/2010/12/o-poveste-adevarata-scrisoare-pentru.html ).Sunt sigura ca se va bucura ca am dat mai departe informatia.
Cred ca fiecare are in zona lui un orfelinat, o casa de batrani, ceva. Chiar si familii nevoiease, cu multi copii, nu stiu, acum ma gandesc si eu, intens, imi fac planuri, caut pe net.
Pingback: Dar din dar… « Minunile din gradina mea
ai o surpriză la mine acasă!
Vazut, placut, saru’mana! Iar daca-l vezi cumva pe Mishulake, pupa-l din partea mea!
Pentru oamenii cu suflet mare , care intind o mana de ajutor celor aflati in impas , jos cu palaria ! Felicitari , Victoria!!
tocmai faceam talente, si ma rusinam ca o fata mare…am apasat pe nu-sh ce…si s-a s-a dus comentariul si rusinea 😀 asa ca o mai iau odata de la capat:
eu donez.in fiecare luna. nu ma laud nici eu. de fapt ma jenez, ca suma e mica: mi-am propus un minim de 100 lei si marturisesc ca de putine ori am reusit sa dau mai mult.sper mereu ca sunt unul dintre multi altii, ca putin cate putin se aduna mai mult.
chiar nu am orgoliul binefacatorului. gestul meu e minim.de regula e vorba de oameni bolnavi: copii, mame, tati, soti, frati… oameni in nevoie, mai in fiecare luna altul.virez banii on line, dupa care mai dau cate o raita, sa vad ce face fiecare. de la unii vin vesti grozave, operatia a reuzit, tratamentul da roade, sunt sperante de viata normala. altii nu mai zic nimic si parca mi-e si frica sa mai aflu ceva.iar alteori intru zambind pe un blog asteptand vesti de intorcere victorioasa catre casa si mi-e dat sa citesc tamp de 100 de ori ca „pseudomonas-ul a invins” pana cand inteleg ce vrea sa zica… si doare a-dracu’, da’ pana la urma imi zic ca macar omul a luptat si pt.ultima sansa, c-a pierit in lupta, nu invins de sistem.
felicitari Laura.Era frumos sa pot ajuta si eu cu bani,dar tot e bine ca am cu ce.
Am gasit un alt mod de a ajuta acum si cred ca 2 euro nu a saracit pe nimeni.E vorba de primul centru pentru copiii autisti din Romania
http://www.evz.ro/detalii/stiri/2-euro-pentru-un-centru-destinat-copiilor-cu-autism-914860.html